Florin-Cezar CĂLIN: Poeme

Răsăritul zorilor iubirii…

 

– Nu-s eu cel ce face pacea … cu toţi sfinţii cerului!,

… nici acela ce desface, virtual, grijile zării.

ca apoi să-i înrăiască … pe pizmaşii Domnului,

… făcând astfel să roşească, chiar şi lacrimile mării.

 

Grija ce-ţi adună nurii … pentru desfătări trupeşti,

… o vom face de ocară, răsturnându-i iar altarul.

(celor mai alese slove … chiar de nu le mai găseşti),

dar cu care, zi de zi, tu ai să-ţi mănânci amarul.

 

”- Plozii noştri din născare, nu sunt cititori în oase!”,

… fiindcă fug în jurul cozii … după slava pământească.

… având rânjet oneros … în priviri periculoase,

(ca un rictus ce ascunde, pilda ta duhovnicească).

 

– Slavă Celui ce-mi ucide … vremile de așteptare!,

… şi ne prelungeşte viaţa, uitând moartea-n bănuieli.

(sau în ore, pe cadrane, dându-i dragostei valoare)

… iară fricii aberante … diferite zeciuieli.

 

Totul pare să ne fie … nefiresc … și ei, și mie,

… căci ne dor de-aceeași clipă (fiindcă-i şoaptă de amor).

(sau de-aceleaşi ore care … explodau de bucurie),

… făcând dragostea să pară: – Răsăritul zorilor!.

 

 

Umbra rătăcirilor din Rai…

 

– Cer adună nori şi stele, fulgerând cu dungi de foc!,

… calmul viselor cărunte … sângerează-n al tău joc.

(doar tristeţea lămpii tale … bănuieşte unde stai),

… neştiind că tu mi-eşti umbra rătăcirilor din Rai!.

 

Plouă prin tavan în soartă, (mai ales în timpul meu),

”- Fără el, ziua de mâine, chiar nu are dumnezeu!”.

… l-a lăsat pe capul nostru, bântuit de insomnii.

pentru a sluji speranţa … din multiple fantezii.

 

– Când l-oi fi trecut prin moarte, dacă tu nu poţi vedea?!,

… să te scoli, păzind fereastra, ce-ai deschis în viaţa mea?.

(în schimb vezi cum bate ceasul … clipa în al nostru timp),

… izgonind divinităţi … sau chiar Zeii-ţi din Olimp…

 

red că mi-ai format un viciu!- Cel dintâi şi de pe urmă!,

”- Insomnie persistentă … în iubirea-mi taciturnă!”.

… zbor de slove efemere … printre fumuri de tutun,

(încartiruite … toate … în baloane de săpun).

 

… în tutunul ars şi umed … din atâtea ploi de vară,

(ce aruncă rotocoale, înspre, sfinţii tăi de seară).

… umbra ta străbate bustul, visul gol al siluetei,

care va topi în spaţiu … până şi ochiul lunetei.

 

– În miracolul iubirii, c-am târziu, ce mă veghează!,

umbra sărutării tale simt cum mă îngenunchează

… și se roagă ostoită, de tristeţi, la Dumnezeu…

ca măcar pentru o clipă, chiar acesta, să-ţi fiu eu!…

 

… dar în cer fulgeră norii, stelele, cu dungi de foc,

calmul viselor cărunte … sângerând în al tău joc.

(doar tristeţea lămpii tale … bănuieşte unde stai),

… neştiind că tu mi-eşti umbra rătăcirilor din Rai!.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

2-3 august 2019

 

Lasă un răspuns