Florin-Cezar CĂLIN: Năzuințele zilelor noastre…

Năzuințele zilelor noastre…

 

Mi-este dor de vara noastră și de primul tău sărut,

… de momentele în care … Dumnezeu ne-a cunoscut.

(chiar zâmbești din depărtări), ce mi-au fost mult timp străine,

să-mi fii focul mântuirii … care-a tot mocnit în mine.

 

Țipă pescărușii, valul … care te-a cuprins încet,

… iar acum văd cum se sparge chiar în ochiul tău inert.

țărmul celălalt de vise, unde cred că locuiești,

… pare începutul vieții … peste care tu domnești.

 

S-a-ntâmplat în zi de vară să pătrunzi în mintea mea,

… pentru o secundă, două și mi-ai furat inima.

… întărind iubirea noastră cu hulpavul tău sărut,

care pentru multă vreme … a avut un alt statut.

”- Cred c-ai obosit apusul înserării pe retină!,

… fiindcă cerul meu de vise pare o … hemoglobină.

inundându-mi orizontul cu a sa culoare vie,

împărțită uneori … în bucăți de fantezie.

Vrei să te oprești din grabă, să privești adânc în ei,

(doar așa vei căpăta … elixirul dragostei!).

… un sărut demult uitat, pe buze, ce-au stat la soare,

ce-au albit de-a ta dorință … exilată în uitare.

 

Știu că îi auzi chemarea … în fiorii tăi de vară,

… compromiși de multă vreme, însă pentru prima oară.

… îi suporți din timpuri nude și sărace în dorințe,

pentru ați hrăni acum … numeroase năzuințe.

 

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

7 aprilie 2019

Lasă un răspuns