Florin-Cezar CĂLIN: Flacăra speranței…

Flacăra speranței…

 

Te-am întâlnit atunci în miez de vară
În clipa când doreai să mai rămân.
iar vântul îmi șoptea întâia oară
că gândul tău nicicum nu e păgân.

Ţi-am povestit o noapte doar istorii
Cum suflete din sărutări trăiesc.
… din arme ce vuiesc contradictorii
iar împotriva lor, tot … te iubesc !

Aud din depărtare strigături
Sau gemete de firi țipând cumva.
Sunt pașii tăi pășind dărâmături
Sau nostalgia unui dor, ceva.

Privirii să îi dai acum repere
… și năzuința care ți-a rămas.
Dintre visări și gânduri efemere
Iubirea s-o slăvim în singur glas.

Ţi-aș povesti de geana unui zeu
Ce tot clipește-n gânduri migratoare.
Când palmele îţi plâng pe trupul meu
Tresară doar perfuzii de candoare.

Umblând pe calea vieții, rătăcind
… eu ajungând la capătul distanței.
(ce ne separă-n viață) … aprinzând,
în ochii tăi iar flacăra speranței.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

19 decembrie, 2018

Lasă un răspuns