Florin-Cezar CĂLIN: Dincolo de mâine e speranța…

Dincolo de mâine e speranța…

 

– O femeie te condamnă să-i trăiești vis de iubire!,

… în schimb privilegiul tău e să bântui nostalgia.

(lacomă și aparentă … devorează fericire),

… iar privirile-i vorace, prelungește agonia.

 

Buzele devin fierbinți … și adesea carnivore,

(patologice pot spune) … în dorințe, insistențe.

… când se supără, se-ntind și devin chiar incolore,

dacă-n dragostea avută simte că sunt influențe.

… ține-n mâini ea Paradisul, dar în gheare tot Infernul,

(având parcă stângăcie … de femeie evadată!).

… în nevolnicia sorții … chiar a exilat blestemul,

dintr-o lume de mistere, insistent amorezată.

 

– Ea mai poate tempera … tragediile umane!,

… sau să vindece o rană, ce se pare că e veche.

însă-i este foarte teamă de iubiri toxicomane,

(ce ar transforma chiar Eden … într-o lume nepereche).

Dragostea-i pământ fertil … iar iluziile tale,

… sunt semințele din care, trebuie să încolțească.

(vise ce-ai avut cândva … chiar ecouri maternale),

și fără să îți dai seama, vor începe să rodească.

Dincolo de-al nostru mâine este visul sau speranța,

(legăturile de viață, din neant prestabilite).

lumea ta în a mea lume simt că îmi dă siguranța,

dorurilor mutilate … niciodată potolite.

Lacomă și aparentă, devorându-ți fericirea!,

… și privirile-i vorace, prelundu-ți agonia.

ea, femeia te condamnă să-i trăiești vis de iubire,

chiar când privilegiul tău e să bântui nostalgia.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

20 martie 2019

 

Lasă un răspuns