POVESTEA SUNT EU
povestea sunt eu…
înconjor vântul,
când visul mănâncă
din palma mea
şi frigul îl arunc în aer…
câte furtuni n-au căzut în
curtea abandonată!
dar uite, câte ierni
s-au transformat în flori
ce m-au ascuns în mirosul lor…
minunat!
minunat şi unic…
vezi?
o curte abandonată
în care
povestea sunt eu…
inima-mi e pe pânza verde
în lumina lunii,
din care curge durerea,
fluidă,
drumul rămâne-n urmă…
oglinda
îmi întoarce faţa şi
clopotul
sparge cântecul…
câte locuri rămân goale!
în curtea abandonată,
povestea sunt eu…
şi mâna mâinilor
înconjoară vântul,
când visul mănâncă
din palma mea…
—————————–
Flori GOMBOȘ
Octombrie 2019