PLÂNGE ORA, PLÂNGE CEASUL
Plânge ora,
plânge ceasul,
în secunda
tremurată.
Nu ştii?
Înalţă-te pe
stâncă,
să simţi
timpul
în care
ne-am rătăcit
demult.
Azi,e doar
ecoul amintirii
încremenit
într-un bulgăre
de viaţă
ce se trece
în tăcere,
dinspre
mai demult,
spre
tocmai când…
plânge ora,
plânge ceasul,
în faţa
veşniciei.
TU, LACRIMĂ
Tu, lacrimă
pe frunză,
ce picuri
cu durere
şi tremuri
neştiută
în tainica
natură,
îmi răscoleşti
gândul,
învelit în frunze
ruginii.
O să te-ascund
discret
într-o vară
senină,
să fii rouă
picurată
pe sânii mei,
şi nu lacrimă
pe frunză,
ce picuri
cu durere.
—————————–
Flori GOMBOȘ
31 octombrie 2019