VÂNT PÂRDALNIC
Peste covorul frunzelor de toamnă
Azi rătăcește vânt pârdalnic,
Aceasta e o mare doamnă,
La vals el o cheamă slugarnic,
O prinde de mijloc sfios,
Îi cântă blând o serenadă,
O poartă-n dans vijelios
Pe a câmpiei promenadă
Și saltă frunze minunate
În dans nebun, fermecător,
Ninsori atât de colorate
Din pomi picură ușor,
Și cântă zarea cu dulceață,
Cocori se duc în depărtare,
E tot mai târziu dimineață,
E tot mai devreme-nserare!
Vântul dansează toamna tare,
Și nori îi picură pe frunte,
Din mirul umed cu ardoare,
Tării de viață dulci și sfinte!
E toamnă, e vânt și sunt nori,
E bogăție, ‘i dans, sunt ploi
Și pleacă-n legea lor cocori,
Aici rămânem numai noi
Și-or mai rămâne niște ciori,
Și niște păsări zgribulite,
Și-acorduri fine de viori,
Și dans de frunze ruginite,
Și-or mai rămâne vrăbiuțe ,
Și guguștiuci prea răbdători,
Și amintirile drăguțe
Din decuseară ori din zori!
Un vânt pârdalnic îmi șoptește
Că dansul toamnei a-nceput,
Că vara iute se sfârșește
Într-un acord, de-acuma mut…
———————————–
Florentina SAVU
19 septembrie, 2018