CA UN PUF DE PĂPĂDIE
(Omagiu)
Florentina Savu
Ca un puf de păpădie te-ai împrăștiat prin nori
Îngerii cu pene albe te-au întâmpinat în zori,
Pe o rază strălucindă de soare te-au așezat,
La ei, să ajungi în ceruri, Domnul fie lăudat!
Să ai locul tău din Rai, cu verdeața cea mai fină,
Să îți bucuri veșnicia cu pace și cu lumină,
Să fii în noapte o stea pentru privirile noastre,
Să ne faci un semn, divin, de prin zările albastre!
Să ne priveghezi de sus cu dragostea ta măreață
Să ne dai, cât existăm, îndrumare și speranță,
Să ne vii în somn cu vise, să ne mângâi ne-ncetat,
Tu ai fost și vei rămâne modelul drag de urmat.
De la tine-am învățat meseria de-a fi oameni
Fiindcă știm că-ntotdeauna poți culege doar ce sameni.
Dacă sameni nedreptăți, ură și încrâncenare
Vei obține, din păcate, doar roade chinuitoare.
Pene de înger ți-ai pus, porumbel alb de iubire,
Ca puful de păpădie zbori peste întreaga fire.
Alerg mult să prind un fulg ca în pieptu-mi să-l așez
Și în lumea asta mare să tot merg, să nu oftez.
Sunt în viață încercări și vesele dar și triste,
Luăm din ele doar ce-i bun, ne-ndreptăm spre alte piste.
Răsfoim prin cele ceruri, vorbe blânde, uimitoare,
Minunile vin de sus mereu să ne înconjoare!