LUI EMINESCU
” Pe lângă plopii fără soț”
Tu nu ai mai trecut,
Te-am așteptat pe după colț
Dar…nu te-am mai văzut…
Și lângă” Lacul ” cel cu nuferi
Ades te-am așteptat
Însă doar stele și luceferi
În vis mi-au scăpărat…
Și toamna a venit ușor
Prin ” Codrul” des de frunze,
De dorul tău simțeam că mor
Și-mi curgeau lacrime pe buze…
Dar…mai speram în ” Revedere „,
Dacă nu pe aici, prin cer,
Te simțeam prin apropiere,
O clipă dulce de mister…
„Luceafărul” zâmbea de sus,
Chiar tu erai acela,
Dorul în tine mi l-am pus:
Mi-oi lua curând nacela
Și voi zbura spre cerul tău
Doar să te văd de-aproape,
Să mi te iau în visul meu
Și să te țin sub pleoape…
Poete, geniu al luminii
Ce te-ai înălțat din genuni,
Fi-vei pe veci al nemuririi,
Mândria unei națiuni,
Fi-vei pe cer de univers
O Stea-Luceafăr de nestins
Și fi-vei rege peste vers
Și-eternul cel de neînvins!
———————————–
Florentina SAVU