Visătorul
Căzuse lumina pe liniştea din mine
Şi pasul spre unde încet mă chema,
Se întâlnea soapta lui cu cele divine
Şi-o lume în fruct copt mă îmbrățişa.
Privirea era de-o lumină închinată,
Ce-n picuri în suflet mi se revărsa,
Erai tu sau era o altă suavă simțire
Şi cerul tot în stea mi se cuprindea.
Acum privesc amintiri de ceară,
Sub focul nostalgic apar şi dispar
Şi dorul mă gustă în esența amară,
Mai vino-mi, în visul din sfântul altar.
———————————
Eugenia BUCUR
Slatina
12 februarie 2020