Limba părinților noștri
Limba părinților noștri nu prea ești iubită
Și din colț de gură strâmbă,de unii sluțită
Vrând să fie-n trend cu moda alții te ezită
De mă trec fiori prin vene căzând în ispită.
Țara mea de dor și doină cu limba română
Codrii-ți sprijină spinarea de-un timp gârbovită
Prinsă-n lanțul disperării cătușe la mână
La mezat te-au scos toți hoții ca pe o smintită.
Răstignită-n cimitire ți-au cântat prohodul
Fug români săraci din tine, fug mâncând pământul
Alții nu mai știu de tine acceptând exodul
Și-s la ușile străine , unde i-a dus vântul.
Și-au uitat limba străbună, ori nici n-au știut-o
Mestecând două vocale , ca pe mămăligă
Au pierdut dorul pe cale, doina , n-au avut-o
Urlă lupul dac în mine, coții să-i înfigă…
Limba mea și-a ta și-a noastră încă ești iubită
Urlă lupul dac în mine , când te văd sluțită !
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
31 august, 2018