Bucuria
Bucuria zboară, chipul îți rotește
Ca un voal măiastru țesut din mătase
Înconjoară fața , ochii ți-i clipeşte
Țâșnind din orbite, unde luminoase.
Bucuria-n suflet , ți-adună bărbia
Ochii scânteiază , măreț cihlimbar
Îți aşază-n suflet mândră temelia
Și în inimioară, bulgăre de jar.
Chipul fetei tale poți să-l scrii oval
Pleoape inundate dintre noi izvoare
Licăriri de ape, fără niciun mal
Iar lumina feței tot mai lucitoare.
Ea îti reaşază părul de pe țeastă
Freza cârd de păsări rebele prin nori
Sau ca o mușcată veselă în glastră
Ca un nai ce cântă doina din fiori.
Te desprinde iute din timp ruginit
Și parcă te-nalță pe nespuse perne
Bucuria poate sa te treacă-n mit
Și cu tine vesel , peste vieți perene.
––––––––––––––
Emma POENARIU SERAFIN
6 iunie, 2018