Primăveri devreme
Vreau să repictez în verde, primăvara-n ochii tăi
Cu penelul să torc fluturi, flori pe pomi în zurgălăi
Să te scriu zâna naturii, din troiene-n zori trezită
Fir de ghiocel sihastru prin zăpada grea, tivită.
Peste liniștea din mine verdele iar se avântă
Ziua prinde de-a se-ntinde pe lumină noastră sfântă
Soarele cât roata morii , peste ceruri ne stăbate
Admirăm inflorescența, inflorite-s toate, toate!
Pe o creangă de sulfină, un cuc plânge cuca lui
Ce-i plecată-n flori străine încercând de-a scoate pui
Vişinul din fata casei doarme-n rochii de mireasă
Eu cu primăvara-n mine, nu mai pot să intru-n casă.
Noaptea-mi calcă rău pe urme , ajungând încet, încet
Să îmi tulbure tabloul ce-l aștept din timp ascet
Stelele pe cerul nopții, de zici că le-apucă frica
Eu cu primăvara-n vine, aștept ziua…şi nimica !
Floarea peste pomi se creşte ca acum si–ntotdeauna
Soarele, trage cu ochiul, după el, zâmbește luna
Stai căzută-n contemplare, nu mai vrei să te ridici
Arunci gerul peste timpuri, ca și miile de frici.
Depărtările iubirii urcă-n gând și se desfac
Cum stau ghemuite-n lujeri florile de liliac,
Eu cu pana mea bătrână nu mai vreau să scriu poeme
Strâng în mine clorofila primaverilor devreme.
1 Martie
A ieșit un ghiocel, singur ca un schivnic
Trupul verde și subțire, Doamne ce-l mai doare
Apele vor să-l înece că-i din Valea Mare,
El, se creşte spre Lumină, gerului potrivnic.
Din omăt un ghiocel vrea să-si fac-o casă
Cu pereți grei din zăpadă, pentru el palat,
Și se-acoperâ cu neaua albă-n cer curat,
Doar când prinde-un strop de soare din căsuță iasă.
Și privește ghiocelul iarna lui bătrână
Este mic, neascultător, tare certăreț,
Vă plăti neascultarea, toate au un preț,
Şi-o să-l prindă noaptea aspră cu gerul de mână.
Deodată vântul sună de se pierde-n noapte
Frigul pare că-l cuprinde să îl strângă iar,
Este Martie, vai bine-i , unu-n calendar
Vă las ghiocelul vouă și-un sarut, ori şapte ?
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
1 Martie 2019
Imagine internet