Emilia ȚUȚUIANU: Poesis

Am rămas aceeași…

 

Te-ai întrebat vreodată

cum sunt cu adevărat?

Ce-ți spune sufletul meu

omule?

Am rămas eu,

acceași

legănată de buna măicuță

printr-un psalm…

 

Cuvântul m-a îmbrăcat,

credința mi-a fost reazăm,

iubirea mi-a fost casă,

bunătatea, darul meu,

pentru voi.

Lumea mea

este și lumea voastră.

Diferă doar percepția ta

omule,

pierdut în altă galxie….

 

Taina

 

Omul este taină,

creație

și mister.

Omul este copilul

cerului

ce știe

că există un început

și un sfârșit.

Depindem toți

de alegerea drumului

spre lumină sau hău.

 

Omul este o taină

și oricât am vrea,

nu o să putem pătrunde

în universul lui.

 

Catedrala iubirii

 

Tu te asemeni unui arhitect

clădindu-ți  catedrala  iubirii

știind că-n amare vremuri

multe suflete va  izbăvi.

 

Sunt iubiri ce rămân

încrustate în piatră sacră

ce mulți o vor descoperi

în anii ce vor mai  veni.

 

Vă spun la ceas de taină

Iubiți și fiți mai buni!

Nu risipiți în van

secundele ascunse-n veșnicii.

–––––––––––

Emilia ȚUȚUIANU

Roman

28 mai, 2018

Lasă un răspuns