Mi-ardea febra la umbra gleznei tale
Și atras de mierea-ți cursă în poezie,
Tânjeam să gust esența păcatelor carnale
Ce-mi sfredelea flămânda fantezie…
Simțeam chemarea avidă, a dorurilor coapte
Sub tremur de zefir pe sâni de așteptare,
Slobozeam libertate fiorului de noapte,
Când patima dorinței mă-mpingea-n căutare…
Avid sorbeam din tine în clipa de visare,
Lava ce se stingea-n profunda-ți dăruire…
Te devoram cu setea prelinsă -n adorare
Și apoi te adunam-n extazul de iubire.
……………………………………………
,,De ce-ai plecat? În vin sălbatic setea-mi se-neacă
Mă doare a ta durere care în mine țipă…
Chitara vrerii nu are cum să tacă
Și mă afundă-n strunele adâncului o clipă,
Când pătimaș la piept te înfășor
Și-n dorul meu durut, îmi este dor”…
—————————————–
Elena VOLCINSCHI
(Din volumul IUBITĂ DOAMNĂ, 2016)