Edenul pasiunii
În tăcerea nopții mute,
Ce ma arde ca pe jar,
Sub delirul din secunde,
Ne lăsăm purtați de val,
Însetați de clipa care,
Dornica-i de fericire,
Să mă-mbeți cu-o sărutare,
Să mă-nvălui în iubire,
Și încătușați în vraja,
Dragostei ce mi-a lipsit,
Inimii tu să-i fii straja,
Cavalerul sau dorit.
Sub lumina cald-a lunii,
Prada, unul altu – i sa cadem,
În vâltoarea pasiunii,
Ne-om desfăta în Eden,
Fi-vom slujitorii vieții,
Sclavii dragostei pierdute,
Schimbându-ne calea sorții,
Ne vom împlini iubite.
Cărarea Speranței
Iau din ziua ce vine doar o raza de soare,
Iar din noapte numai un ciob de stea,
Să fac un strop de lumina pe a vieții cărare,
Ca să-mi vii din neguri iubirea mea.
Iau din luna nopții reci numai un colț,
Să-mi fac arșiței doar putina răcoare,
Ca ma arde dorul, te ajut ca să poți,
Să ajungi la mine, să-mi dai o sărutare.
Iau din taina nopții frânturi de vis,
Și pe aripi de vint ușor le așez,
Într-un loc unde cândva ne-am promis,
Te aștept, numai la asta eu mai visez.
Iau din adâncul întunericului tăcerea,
În sufletul meu încerc s-o ascund,
Vino iubire de-mi alina durerea,
În care de o vreme eu ma cufund.
Sorb iubite doar clipele de răbdare,
Din roua zorilor ce cade dis de dimineața,
Dor de tine, ma topesc precum o luminare,
Vino pe cărarea Speranței, fără tine-s făr’de viață.
––––––––––-
Elena TUDOSA
31 ianuarie 2019