Alteori, cânt a durere
când plânge cu ochii mei…
Uneori, cânt a vioară
parcă aș fi un dor nestins
ce-a trăit în altă viață
și învie-n nopți ce-s albe,
ca un trup de lumânare,
pâlpâind de lacrimi nins…
Ca un marinar la prora
unei nave în tangaj,
când își cântă dor de țărm,
de femeia dintr-o poză
care-i plânge depărtarea,
într-o cală … în bagaj…
Uneori mi-e dor de el
ca de-o liturghie -n noapte
ce-o ascult fără să știu
că mă poartă rana lui
și mă picură cu șoapte…
Alteori , cânt a durere
când plânge cu ochii mei
ca o rugă în tăcere,
parcă ar fi un dor nestins
ca un trup de lumânare
pâlpâind de lacrimi nins…
————————-
Elena NEAGU