Sub paşii lui Eminescu
Eminescu – sufletul pustiit de viaţă şi de adevăr, acest izvor din care se adapă ziua de ieri si de azi, şi de mâine, înaltul catarg ce a cunoscut atât asprimea valurilor dar şi parfumul înaltului…
Eminescu – cuvântul ce ni-l şopteşte codrul, prea plin de versurile poetului, această chemare a foşnetului de frunze, roua frumosului, floare nestemată la reverul eternului, a coborât pe o rază într-o zi sticloasă de iarnă, în mijlocul lunii ianuarie 1850, ca să se înalţe la cer la 15 iunie 1889. În acelaşi an au plecat să-l caute cei mai buni prieteni – Veronica Micle (august ) şi Ion Creangă ( decembrie ).
S-a scris şi se va mai scrie despre Mihai Eminescu dar eu vreau să vă împărtăşesc cu mândrie ca paşii lui Eminescu au trecut prin Oşeşti, satul meu natal, după ce la 1 iulie 1875 a fost numit revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, când , „ca un adevărat Pestalozzi rătăcitor” a început să străbată drumurile de ţară, verificând şcolile de pe valea Stemnicului, printre care şi Şcoala din Oşeşti. Tot în această perioadă a fost trimis de către Mihai Eminescu la Şcoala de gradul I din comuna Negreşti, judeţul Vaslui, la 1 septembrie 1875, tânărul Grigore Georgescu, absolvent al Şcolii pedagogice normale din Bucureşti, urmând să primească numirea de la minister. Învăţătorul Georgescu revine în satul natal, Oşeşti, punând bazele învăţământului.
Sunt mândră că pământul satului meu a râs sub paşii revizorului şcolar, Eminescu!!!
Chiar dacă în toamna anului şcolar 2012 / 2013, Şcoala cu Clasele I-VIII Oşeşti a primit oficial botezul cu numele marelui poet, noi am numit-o Şcoala „Mihai Eminescu” cu mulţi ani în urmă. În şcoală au fost scoase câteva numere ale Revistei „Floare albastră”, la care am fost redactor şef. De asemenea, în şcoală a funcţionat un Cerc literar – „ Luceafărul” pe care l-am condus împreună cu profesorul de limbă română din şcoală, domnişoara Bădărău Nicoleta.
Eminescu rămâne întipărit în sufletul şi memoria mea aşa cum mi l-au strecurat cu mare drag părinţii mei in nopţile de iarnă, la gura sobei sau vara, pe prispa casei , cântându-ne frumoasele romanţe pe versurile poetului, recitându-ne şi citindu-ne din opera Luceafărului.
DOR DE EMINESCU
– rondel –
Luceafăr sfânt, de dorul tău,
Natura-ntreagă s-a schimbat;
Alunecând totul în hău,
De când spre astre ai plecat…
.
Eu simt că ne priveşti mereu,
Te simt că eşti chiar supărat,
Luceafăr sfânt, de dorul tău,
Natura-ntreagă s-a schimbat.
.
De te-ar întoarce Dumnezeu,
Pe unde ai cutreierat,
Te-ai supăra poate mai rău…
Dar toate astăzi s-au schimbat,
.
Luceafăr sfânt, de dorul tău!
Rondelul dorului de Eminescu
În versu-ți, inimii chirurg,
Găsit-am nesecat fior,
Ne-ai fost lăsat de Demiurg,
În buciumul ce plânge-a dor,
.
În raze ce prin tei se scurg
Și-n susurul izvoarelor…
În versu-ți, inimii chirurg,
Găsit-am nesecat fior.
.
Pe dealurile în amurg,
În freamătul pădurilor
Și în zglobii oglinzi ce curg,
Îți simt sufletu-ți călător,
.
În versu-ți, inimii chirurg…
Autor: Elena Mititelu