Gura ta, zmeură coaptă
Afară plouă…
între noi cafeaua fierbinte
ca o amintire de demult
stă în ceașcă cuminte.
E vremea de poezie
de croșetat cu gânduri scurte
pe a foii tipsie
printre fulgere multe.
Închis e oblonul
tăcerea se-mprăștie grea,
gura ta,zmeură coaptă surâde,
lângă farfurioara cu acadea.
—————————————————–
Dunia PĂLĂNGEANU
Iunie, 2019