Dorel SCHOR: Apă de ploaie

Plouă… Vremea asta mohorâtă, cu norii zdrenţuiţi atârnând pe firele de telegraf, mă indispune teribil. Nu degeaba spunea poetul că, în asemenea condiţii, îl apucă o tristeţe iremediabilă. Fenomenul e absolut general, indispoziţia e totală, să te mai miri că unii scriu versuri, că alţii vor să se sinucidă sau iau o poziţie somnolentă în parlament.

   Iată-l de pildă pe Cutare. Îl cunosc numai din vedere, dar ne vedem aşa cam aproape zilnic, de câţiva ani, în staţia de autobuz. Salut, salut, uneori un ce mai faci, vorba aia… Astăzi se observă de la distanţă că e amărât din cauza ploii, că starea vremii îl indispune sută la sută.

   – Ce mai faci? îl întreb ca să intru în vorbă.

   – Bine…, răspunde el posac.

   E clar că nu e bine deloc. Ce poate să fie bine?

   – Eşti trist pentru că a pierdut echipa dumitale favorită? tatonez eu terenul, mai mult în glumă.

   – Da’ de unde…, am jucat pe treizeci de buletine. Cu echipa mea am mers la sigur şi uite ce figură mi-a făcut… Dar nu-i nimic, trece.

   – Ce face doamna? întreb politicos.

   – Ah, nu ştii? se miră el. Suntem în divorţ. I-a sucit minţile un agent imobiliar… Cam de şase luni mănânc sandviciuri cu tuna de trei ori pe zi. Nu au absolut nici un gust… Omul se satură, crede-mă.

   – Bine că nu ai probleme cu fiscul, îl încurajez eu cu mult tact. Cu fiscul e mult mai complicat decât cu nevasta. Nevastă mai găseşti…

   – Cine spune că nu am probleme? pronunţă el rar. Am probleme şi încă cum! Mi-au recalculat o diferenţă care, împreună cu amenda, cu dobânda şi cu conexarea se ridică la de trei ori venitul meu oficial.

   – Lasă că te descurci, îl asigur prietenos. Îeşi dumneata din buclucul ăsta. Bine că eşti săntos… Cum spune proverbul? Importantă este sănătatea. Fii matale sănătos, că restul…

   – Proverbul spune, este el de acord, numai că uite ce se întâmplă: dimineaţa am nişte dureri de şale că abia mai pot coborâ din pat. La prânz  mă supără stomacul, probabil de la tartinele astea insipide, iar seara mă doare capul şi nu pot să adorm pînă mult după miezul nopţii.

   – Ehei, dumneata stai bine, îl asigur eu competent. Am o mătuşă căreia i-a slăbit vederea până într-atât că nu mai poate să-şi facă ordine în hârtiile personale. Şi pe un vecin de-al meu, unul de la etajul patru, l-a pocnit cineva cu o sticlă în cap…Ce ştii dumneata? Sunt cazuri şi cazuri…, n-ai voie să te plângi… în plus…

   – În plus am împrumutat nişte bani unui cumnat şi acum nu mi-i mai înapoiază. Nu vrea. Susţine că-l calomniez din cauza divorţului.

    – Tipul divorţează?

    – Nu el. Eu… El e cumnat din partea ei şi nu mai vrea pur şi simplu să-mi înapoieze banii. Nu mai spun că mi-a dispărut cartea de credit, mi s-a defectat televizorul, mi-au apărut furnici în bucătărie, liftul nu funcţionează, am început să chelesc, mi-au tăiat gazul, am două procese pe rol, sufăr de claustrofobie şi plouă… Plouă!

   – Da, domnule, spun eu solidar. Te înţeleg foarte bine… Trebuie să sperăm însă că ploaia va înceta, cerul se va însenina şi temperatura medie va creşte.

    – Şi până atunci, vrea el să ştie… Ce mă fac eu până atunci?

    – Nu pune la inimă, îl sfătuiesc eu sincer. Nu da atenţie! Fii tare!… Fă-te că plouă!