– De mâine intru în concediu pe două săptămâni, zâmbește mulțumit Menase. Am de gând să-mi fac de cap… În primul rând, arunc undeva deșteptătorul, să nu-l văd, să nu-l aud. Dorm cât intră în mine! Mă scol, îmi fac o cafeluța tare, bine calculată, aburită, băută în tihnă, cu o țigară bună, o plăcere… Mă plimb în pijama cât poftesc, iau o revista bună, mă tolănesc într-un fotoliu, am sa fiu ca regele Portugaliei…
– Ah, ce te invidiez! spune domnul Ghezuntertoit.
– Și după aia, continua Menase, deschid televizorul și mă uit la programul pentru copii. Eu mă dau în vânt după desene animate. Sunt cele mai reușite emisiuni din câte există. Pot să râd în voie, să privesc cât poftesc, am să fiu stăpân absolut pe timpul meu, pe fotoliul meu, pe salonul meu. Mă voi simți ca președintele din Insula Paștelui…
– Of, ce te invidiez!! oftează domnul Ghezuntertoit.
– Așa, și după aceea îmi pun un disc, am o duzină pe care nu am timp niciodată să le ascult. Îmi pun deci un disc, iau un roman de aventuri sau niște jocuri de cuvinte încrucișate și mă dedic în întregime acestei activități fără să mă intereseze nici buletinul meteorologic, nici cursul acțiunilor la bursă, nici nimic…Am să mă simt ca pașa din Tailanda…
– Vai, ce te invidiez!! exclama domnul Ghezuntertoit.
– După aia ies la o plimbărică, continua cu voluptate Menase. Fără nici un plan prestabilit. Unde mă poartă pașii, acolo ajung. Mă întâlnesc cu unul, cu altul, beau o bere cu un prieten, asta are efect reconfortant mai ceva decât cel mai bun medicament. Ce mai, ma voi simți ca un prim ministru din Tropicul Racului…
– Mai ce te invidiez, suspina domnul Ghezuntertoit.
– Și după aia, mă întorc acasă, nu contează la ce ora…Nu sunt în propriul meu concediu legal de odihnă? Îmi aranjez un prânz pe cinste, îmi fac siesta cu ziarul, fac un duș prelungit, trag un pui de somn și când se face ora patru, dau vreo două telefoane. Am un prieten la Holon și o rudă la Ierusalim, mai schimbăm o impresie, mai un banc acolo, mă simt ca dictatorul din Bermude…
– Ai, ai, ce mult te invidiez!
– Seara, continuă Menase, am de gând să mă port ca un nabab…O să ies în centru și o să-mi cumpăr un falafel bine ardeiat. Bineînțeles că nu chiar în fiecare seara. Altă dată o să iau semințe de floarea soarelui prăjite și sărate… Poate o să intru chiar la un cinematograf, că nu am mai fost de vreo doi ani. Am de gând să ma simt ca emirul din Paris.
– Doamne, cât te invidiez! aproape strigă domnul Ghezuntertoit.
– Ascultă, domnule! se trezește în sfârșit Menase. Înțeleg că mă invidiezi dar, la urma urmelor, ai putea și dumneata să-ți permiți așa un lux ca mine. Mai lasă naibii, pentru o vreme, afacerile și speculațiile financiare, ia-ți și matale două săptămâni libere și fă-ți de cap. Cine te impiedică?
– Ehei, zice Ghezuntertoit, ție ți-e ușor să vorbești… Și ce să fac cu excursia în Orientul îndepărtat, pe care am plătit-o? Numai când mă gândesc ca n-am să mă pot scula când vreau, să mă plimb în pijama, să citesc ziarul și să dau telefon la Botoșani sau la Ierusalim, îmi vine să plesnesc de necaz. Asa-i viata! Unii au toate satisfacțiile posibile și alții se chinuiesc pe drumuri ca niște comis voiajori. Unde ești tu, Dreptate Socială!?
——————————
Dr. Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel
17 iunie, 2019