lacul de argint
s-a scuturat azi- noapte liliacul,
a așteptat sfios să-i simți sonetul
ne-ntoarselor iubiri, ce- nfiorează lacul,
și-n ochii lui albaștri rămase doar regretul…
sfioase flori ca umbrele din catedrale
se pierd ușor în apa visului ucis,
din ele poate s-or ivi frumoasele vestale,
mai albe decât floarea de cais…
ai fost un vis frumos ce m-a umplut de lacrimi,
dar ai pierit acum lăsând numai dureri ,
și inimi goale cuprinse doar de patimi,
ducându-le departe VÂNTUL în zbor spre nicăieri!
rămân o punte ninsă cu floare de cais
ce ne unea cândva în somn ca un alint….
și poate FLORA, te va aduce iar în vis
ca să rămâi comoara mea, din….LACUL DE ARGINT !
–––––––––-
Doina BĂDILĂ
16 mai 2019
(Imagine sursă internet)