Litere spre mântuire
Doamne, m-ai poleit cu flori în pomi
Și pasul mi l-ai făcut treaptă.
Râurile veșniciei seamănă iertări
Alungând ciuma fricii de inimă.
Cum, Doamne, să căutăm prin veacuri
Arma contra zâmbetului Tău?
Mă inundă o amintire cu tăcerea de azi
Pentru a-mi desprinde fluturii rostului.
Nasc raze prin zidul spre Tine
Și ucid cetăți înarmate cu plăceri.
Ține-mă, Doamne, soră cu frații
Să-mi citesc mântuirea din chemarea lor.
————————————
Diana CIUGUREANU-ZLATAN
Chișinău, Basarabia/Republica Moldova
3 octombrie, 2018