Daniela PÂRVU DORIN: Poesis

Ai un cer și pentru mine?

 

Pentru cei plecați  la stele, TU esti ușa lor!

ei norocoșii, mirii unui Cer întreg

eu n-am avut un loc al meu, nici chiar la masă

în iureșul zilelor, timpul meu expira

să-nțeleg!?

de ce mă tremuri, Doamne

când mă treci prin vremi,

de ce aflu, azi, că-n stele TU- mparți castele

și eu nu am casă?!

 

*

Săvârșindu-se drumul  (spre ele) am aflat:

omul pe care nu l-am iubit,

icoana la care nu m-am rugat?

și plânsul pentru ușile nezidite și grele!

răspunde-mi , Doamne!

ai un cer și pentru mine?

mi-e trupul tot zdrențuit

prin casele în care n-am stat…

09.05.2019

 

La voia întâmplării

 

Te pierd și te-adun fără sfârșit

fericire, umblă-mi prin vise,

până-mi crește din umăr

ramuri de măr înflorit

de ce nu știu s-adun cu-n abac

și pe mine tot uit să mă număr…

alături de ploaia de flori din Înalt?

 

De ce să  trăim  toată viața-ntr-un scâncet,

las fericirea la voia-ntâmplării,

și-ntre oameni, la voia celuilalt

în lume se dă cu banu pentru o fericire anume

ce ajunge la noi:

e zgomot de  moneda căzută pe asfalt!

20.04.2019

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

Iași

Lasă un răspuns