Daniela PÂRVU DORIN: Poeme din vacanța de vară

Amintirea de tine

 

Sunt devastată de atâta frumusețe,

altare de flori m-ademenesc pe alei,

amintirea de ține nu mai încape

abia pășesc,

secundă asta îmi vestește pasul

e ora -nserării când umbli prin mintea mea!

e un ritual, numai al meu, să te caut pe săturate…

să te murmur, măcar o secundă

să torn viață în tine, aș vrea

ca-ntr-un soldat care nu știe că merge la moarte!

09.07.2019

 

 

CAMERA 901

 

 

Eu care nu am urcat atât de sus,

nici măcar într-o cameră de hotel

privesc în jos de la etajul nouă

cum curg o mie de gânduri în venele mele

într-un anume fel

ori mi se pare mie

dar  toate spaimele mele își iau zborul

ca niste fluturi imenși  de hârtie…

nici despre mersul pe sârmă nu mai am veșți,

nu mi-am plimbat niciodată sufletul cu liftul,

sunt multe adevăruri acrobate

pe margine de viață când eșți!

când rătăcit mi-e pasul prin așteptări promise…

eu strâng la piept același cuib ”de pasăre gol”

pe care numai tu, într-o anume zi,  îl vei numi ”de vise”…

21.07.2019

 

 

Se moare-ncet, puțin câte puțin?

 

Hei, Tu, cel de dincolo de gând

făuritor de pământ ultim…

știi tu, că am zile când

nici nu-mi vorbesc?

nici nu mă caut?

nu dau un semn

nu scriu un vers!?

doar mă întreb de ce-am albit

știi tu, în ce refren

se moare-ncet,

puțin câte puțin?

ne crește-un cer în noi fără folos

și avem un unic drum cu flori tivit…

știi, tu! de ce nu te mai chem?

știi, tu! în ce vârtej

mi-e sufletul ce nu se vrea oprit?

10.07.2019

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

Iași

21 iulie 2019

Lasă un răspuns