Daniela PÂRVU DORIN: Pentru câtă vreme murim?

Pentru câtă vreme murim?

 

Să mă ierți când nu te caut,
și să uiți când nu te-am vrut…
se desprind secundele toate,
prin divinul tumult…
mi-e gândul nătâng! ți-e tăcerea fierbinte,
stau cu fața spre ușă,mereu să plec,
mereu să plâng,
Lacrimă, te rog, fii cuminte!

Nu mai încap căderile în zilele mele,
atât mi-e de greu!
nici să mă rog, nici să trăiesc, parcă nu știu,
numai de tine, viață, mă agăț!
tu, care o iei de la capăt cu mine, mereu
și mereu…
și-ntr-o liniște îndestulată
îmi lași timp să-nvăț!
să-mi caut înțelesul, să mă iubesc,
să caut un verb

Surprinsă de puterea cu care vrem să ne fim
stau cu ochii spre ușă…
și fără amărăciune te-ntreb
Pentru câtă vreme murim?

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

4 noiembrie, 2018

 

Lasă un răspuns