Nu-mi plânge pădure
Cu lacrimi de frunze
Ruginie ți-e inima
Și-n vers eu te alin!
Sub ramuri jelind
Uitând-mă-n trecut:
Toamne târzii în ierni,
Zile uitate, pierdute,
Copaci înconvoiați de ani
Mor rând pe rând!
Spre vara ce-o să vină
În țări din alte locuri
Gălăgioși și veseli
Plec zburători gonind!
Un rece vânt din nord,
Pustiu, negru răsună
Și se oprește – n vale
Obosit lângă pârâu!
Izvorul te mângâie lin
Dimineață , soarele-i trist,
Seara îți cântă veselă luna,
Nu-mi plânge pădure
Că lacrima-i frunză!
La aștrii mă închin
Peste omăt să treci,
Să-ti fie somnul dulce
Și visul cât mai verde,
Iar tu, codru bătrân
Sub lacrimi m-ascunde!
—————————
Daniela ENE