Îmbrățișarea ta
Când abătută sunt, îți mulțumesc că nu mă întrebi prea multe
Și că ești singurul ce știe, gândurile să-mi asculte.
Și grijă ai să nu îmi răscolești în suflet iar furtuni
Sărutul tău pe fruntea mea, face minuni!
Când neputința mă apasă și plâng simțind povara ei
Îmbrățișarea ta fierbinte, alungă lacrima din ochii mei.
Și nu uiți nicio clipă, să-mi spui cât mă iubești
Și mângâindu-mă, cu atâta dragoste tu mă privești!
Măreția iubirii
Este iubire când doar cu privirea un fluture atingi
Ca aripile-i diafane, nicicând să nu-i le frângi!
Este iubire când marea, tu o dezmierzi cântând
Și ea îți mulțumește-n unde, cercuri desenând!
Este iubire când tu mă porți mereu în gând
Iar eu aud inima ta, lângă a mea, bătând!
Și atunci când adormim în liniștea iubirii
În vise ne înfloresc în taină, trandafirii!
Scriu despre tot ce simt nevoia…
Scriu când simt că am ceva a spune
Indiferent că e real sau ficțiune.
Scriu despre tot ce simt nevoia
Scriu că doresc, c-așa mi-e voia.
Scriu că astfel mă eliberez
De câte-n suflet eu păstrez.
Scriu când sunt tristă dar și bucuroasă
Căci scrisu-mi face viața mai frumoasă!
Scriu și îmi place nespus să o fac
În poezie sufletul să mi-l îmbrac.
Este cel mai drag al meu veșmânt
Țesut din sentimente aurite în cuvânt.
Pe care apoi le așez în cărți
Nu să le vând ci să le las l-ai mei nepoți.
Și cine știe…poate vreodată
Și ei la poarta poeziei or să bată.
————————————
Daniela Balaiita
9 iunie 2020