Suflet…
În ochi se ascunde o lumină din stele
Fiori ce străbat întunericul gros,
Se-așază în inimi și plânge cu ele
Încearcă să vadă de are vre-un rost.
Să ne fie povață ne-a fost hărăzit,
A vrut să ne-nvețe tot ce-i frumos,
Dar mintea ne-a fost ca un zid neclintit
Și trupul a fost mereu păcătos…
Rațiunea umană prost înțeleasă
Ne face să credem că noi suntem zei,
Dar cât a pierdut ființa umană
Dorind să își facă statui între ei…
Ne fălim cu știința, noțiuni ’novatoare
Și doar copiem natura-n idei,
Suntem inimi de piatră, natură ce moare
Și nici nu vedem ce primim de la Ei.
Avem case și vile, mașini și benzină
Și florile mor sub un strat de beton,
În inimi aștept să se-aprind-o lumină
Și sufletul demn să revină din somn…
——————————–
Daniel Leonard MORARU
24 iunie 2019