Lupul
Un lup singuratic, prin pădurea de fag
Mergea pe cărare pierdut și pribeag,
Șchiopătând… cu durerea ce-o simțea în picior
Și foamea-l apasă… și sufletu-i gol.
Cu labele scurmă căutând rădăcini,
Trei picioare n-ajung, nu poate fugi,
Slăbit și stingher, cu ochi cenușii
Adulmecă urme în nări încă vii.
Ascultă.. un urlet se-aude departe,
Ciulește urechea, aude doar șoapte.
E haita ce ieri îl urma zi și noapte,
Pădurea e rece, și iarna-i desparte. ..
Mai ascultă, tânjind după viața de ieri,
Se ridică greoi privind nicăieri,
Și stă nălucind căprioare-n priviri,
Și-n inimă ninge, și sufletu-i gri…
Poate mâine va fi înc-o zi pentru el
Poate frigul și foamea-l vor răpune la fel,
Obosit se așterne-n iernaticul vis
Și luna-l privește… prin ochiul închis…
–––––––––––
Daniel Leonard MORARU
12 aprilie 2019