Fantasma iubirii tu-mi eşti…
Mă privesc în oglinda unui timp fără timp,
Prin orbite celeste cu priviri de cleştar,
Mă colindă bizar un luceafăr hoinar
Printre zei invalizi mă ascund în Olimp…
Te adorm în privirea unui cer cristalin,
Tu! Fantasma iubirii ce-o simt tremurând,
Mă văd condamnatul rătăcirii din gând
Când un mâine promis e tot mai străin…
Prin vremuri te chem şi prin apusuri de zare,
Când zboară prin noi pescăruşul iubirii,
Din adâncul abis regretele firii
Mă adună pe rând dintr-un vis ce ne moare…
Un dor îmi atinge eternele gânduri,
Dintr-un trecut petrecut unde noi am mai fost…
——————————
Daniel BARBU
28 ianuarie 2019