Dacă n-ar fi primavară
Aş mai scrie vreun cuvânt,
N-ar fi inima amară
Ca şi fierea din pământ?!
Cum să nu iubeşti albastrul
Cerului din seri cu lună,
Sau chiar vântul cel sihastru
Când prin bradul verde sună?!
Primăveri cu albe zâne,
Cu manta din ghiocei,
Peste vreme n-ar apune
Soarele în flori de tei.
Iar salcamul cel din vale,
Îmbrăcat în straie vii,
Păsările-l văd în cale
Ca să-şi pună colivii…
Vraja verdelui din munte
Printre fagii cei tăcuţi
Se întinde ca o punte
Lângă râul cu peşti muţi
În covor cu iţe albe,
Cu fir viu de tămâioara,
Prinse stau narcise-n salbă
Ca un nor pe inimioară…
Daca n-ar fi primăvară
Cu biserica-n răscruce
Paştele s-ar face seară
Peste o Lumină-n Cruce
Şi mâhniti de dorul Vieţii
Am trăi nefericiţi,
Am da frâu liber tristeţii
Într-un Cer cu nori fierbinţi
Şi-ar ploua cu vechi păcate
Peste câmpul nearat,
Pe zăpezile uitate
Ar trăi un spin uscat.
Şi chiar inima robită,
De atâtea griji amare,
Va bătea în piept ranită
Şi-ar muri într-o uitare.
Omul şi-ar cânta doar jalea
Sau amarul dor ce vine,
Că-n deşert îşi află Calea
Şi n-are cin’ să-l aline…
Însa primăvara-i nouă
Cu sori albi şi rouă-n zori,
Inima se rupe-n două
Şi se face Pâini şi flori
Azimă şi Vin pe masă
La Altare şi pe Cruce,
Primăvara e ACASĂ
În poiana din răscruce….
………………………..
De m-aş face primăvară
V-aş da vise pentr-o vară!
——————————–——–
Dan-Obogeanu Gheorghe
27 martie 2019