Ca apa de izvor
Dintr-o așa de lungă boală
Când te întorci slăbit și șters,
Abia atunci poți înțelege
Că un minut e-un Univers.
Trăim orbește și ne pasă
Pe-un drum ce poate fi sublim,
De ce avem pe lângă casă
Și nu de ceea ce simțim.
Acum când vântul bun aduce
Din nou speranțe-n viața mea,
Vreau să iubesc până la moarte,
Să plec iubind pe cineva.
Când te salvezi dintr-o furtună
Și vasul tău s-a scufundat
Tot ce contează-i echipajul,
Ce, dintre valuri, a scăpat.
Am înțeles valoarea clipei
Și bogățiile din noi,
Dacă iubim în nesfârșire
Putem da timpul înapoi.
Eu m-am întors dintr-o furtună
Dar sunt salvat de Dumnezeu
Și pedepsit pe-această lume
Sunt, ca să te iubesc mereu.
Tic-tac
Acele ceasornicului,
În noapte, în întuneric,
Zgomote repetate,
Zumzete de timp,
Cântece triste de trecere din mine!..
Pace în suflet!
Oricum, înapoi nu există,
Trece, încet și sigur,
Mușcând din tine, mușcând din toți,
Tic-tac!
Acele timpului
Se-nedreaptă spre mine,
Trec prin mine,.
Secunde fecunde,
Antimaterie de îmbătrânire…
Vântul din noapte
Îmi duce gândul doar la tine,
Un timp ce l-aș dori oprit în loc
De m-ai iubi, o clipă doar…
Lichidul roșu ce
Călătorește prin mine
Nu va înțelege niciodată de ce,
Cu cât iubești mai mult,
Cu atât îl doare pe el mai mult, trecând, fierbinte,
Prin inima mea…
Acele ceasornicului,
În noaptea mea de vise plină
Îmi șoptesc prin Tic,
Că tu când dormi ți-e dor de mine…
Acele timpului, tot Tic,
Iar eu Tac….
Și Tac, și Tac și Te aștept…
Aș putea, măcar, să bat la ușă?
———————————-
Cristinel CRISTEA
Turcia, Istanbul
Iulie 2019