Motto:
„Pentru mine, 35 a fost fatidic; un pod de sfoară la mare înălțime aș spune, între doi versanți….vechea și noua eu. Traversarea a fost plină de peripeții, de emoții iridescente, de finaluri și de noi începuturi…a fost un tom voluminos cu multe adnotări, cu anexe, chiar cu lupă atașată. L-am parcurs cu umerii încărcați de balast și cu fiecare pagină, l-am aruncat ușurată în hăul adânc; m-am încărcat cu altfel de energie, m-am bucurat de o altfel de lumină, mi-am redescoperit prieteni vechi….m-am reîntors la mine, cea de demult rătăcită. Îmi doresc, de ziua mea, să-mi rămân mie, credințelor și valorilor mele originare… până la final. La mulți ani, dragă eu! 36…”
Draga mea, îmi spun azi, mie
În geroasă zi de iarnă:
Cât de minunat să fie,
Anii tăi din cer să cearnă?
Cum să fii tu plămădită
Din zăpadă și din gheață,
Să emani nestingherită
Când căldură și când ceață?
Și să mergi în continuare
Pe-acest drum sticlos, de țurțuri,
Și-n urmă-ți să lași cărare
Pentru porumbei și vulturi.
Draga mea, ce viață plină
De matrici și acolade
Ți-a trecut prin universul
Cântat zilnic în balade!
Și cât de grăbită fuge
Spre o oarecare lume,
Ce va vrea să te subjuge
Episoadelor postume.
Angrenată câteodată
În taifunul cel puternic,
Prin a vieții cale beată
Tu răzbați în pas edenic.
Și transformi în a ta minte
O cădere-n înălțare;
Prin emoții și cuvinte,
Cerul înnorat, în soare.
Când îți iei umbra de mână
Și purcedeți amândouă
În neantul cel de lână
Strălucind de-atâta rouă.
Fată dragă, ‘ntunecarea
A venit în vreme sumbră.
Dar tu ai găsit candoarea
Ascunsă stingher în umbră.
Să iubești al lumii suflu
Și să-naintezi în vreme!
Vieții tale să-i dai titlu
Din poeme și catrene.
Să te regăsești, ființă,
Ce pierdut-ai fost în boală!
Să renaști cu biruință
Din pământul uns cu smoală!
Și privește cu ochi nobili
Răsaritul și apusul
Și-ntre ele, fără stavili,
Împlinește-ți, zână, visul!
–––––––––
Cristina HOROTAN
Șelimbăr, Sibiu
De ziua mea,
14 Februarie 2021
Valentine’s Day