NICHITA TOTDEAUNA
Spărgând tipare perimate,
El, zeul blond al poeziei
Ne-a dăruit nestemate
Scrise cu pana veșniciei.
Deschizând uși și ferestre,
În Casa Limbii Române
Pătruns-au adieri celeste
Care de-a pururi vor rămâne.
Cum singur mărturisea
La piatră, pasăre sau pește
Era mândru că știa
De șapte ori românește.
El împletit-a din cuvinte
Salbe de mare frumusețe
Aducându-ne în minte,
Gingășie și tandrețe.
Multe păsări cântătoare
Depășindu-și limita,
Scot triluri înalțătoare
Pe versurile lui Nichita
Și astăzi când admirăm
Ninsori de miei și de petale,
Trăim, iubim, visăm, cântăm
Sub semnul poeziei sale.
——————————–
Costache NĂSTASE
București
31 martie 2018