IPOTEZĂ IMORALĂ
Pe un mal abrupt de lângă râu
toamna s-a oprit înfuriată,
vântul serii, desfăcut din frâu,
alerga sub bolta-ndoliată.
De pe vârful fagului trăznit,
dar rămas acolo în picioare,
se urca învinsă spre zenit
vara, adâncită-n neuitare.
Într-o parte, podul dărâmat,
rezemat de salcia pleoasă,
asculta, venite dinspre sat,
bârfele mesteșugite-acasă.
O, iubito, știi că auzeam
vorbe încărcate de ocară? –
că acolo-n taină ne iubeam
stând pe-o ipoteză imorală!
———————————————–
Corneliu NEAGU
30 septembrie, 2018