FULGERUL
Soarele din vârful de stejar
mai privea câmpia înc-odată,
se opreau în tufe de mărar
dorurile-ntoarse din armată.
Fetele din poartă se foiau
prinse între cute de-ndoială,
zvonuri retrezite coborau
scările cu trepte în spirală.
Visuri de amor necuvenit,
cu arome încă negustate,
ajungeau din spațiul infinit
între sânii dornici de păcate.
Dar un fulger care a căzut
din adâncul fără nici-o pată,
aduna sub umbra unui scut
dorurile-ntoarse din armată.
———————————————–
Corneliu NEAGU
12 octombrie, 2018