FANFARA MILITARĂ
Toamnele venite din trecut
se așază-n cuget către seară,
îmi aduc cu vântul nevăzut
amintiri lăsate într-o gară.
Aş fi vrut cu mine să le iau,
laolaltă să le am pe toate,
dar în gară încă mai veneau
trenurile pline cu păcate.
Ah, păcate, puse într-un nai,
cu mătase-n notele cântate,
peste mize cu accente-n grai,
înțelease doar pe jumătate,
doruri nesfârşite, fără glas,
spintecând uitarea-nşelătoare,
dar ştiam că încă au rămas
zilele din toamna următoare.
Am venit să le aștept tăcut
în același colț uitat de gară,
dar sosea pe șine din trecut
trenul cu fanfara militară.
Amintirile-au căzut subit
în extaz cu tentă reperată
peste visul magic regăsit
în fanfara nedisimulată.
———————————————–
Corneliu NEAGU
24 octombrie, 2018