ENIGMĂ FALSĂ
Enigmă falsă-n epilog,
căzută într-o călimară,
voia să intre-n dialog
cu întrebările de-afară.
Nu bănuia că ar fi fost
doar o-ncercare inutilă,
silabe scurte, fără rost,
se auzeau rostite-n silă.
Peretele din calea lor,
oprire necesar fixată,
rupea silabele în zbor
în fraza greu articulată.
Se întâmpla ca uneori
pe gura fără dop rămasă
să vezi, cuprinse de fiori,
poemele sărind pe masă.
De ciudă călimara grea
se revărsa pe cuvertură,
iar dopul, răzvrătit, cerea
să joace șah în loc de tură.
Pe un poem neterminat
pica cerneala infernală,
surprins, poetul supărat
sufla năduf în călimară.
———————————————–
Corneliu NEAGU
21 octombrie, 2018