Corneliu NEAGU: Destin căzut

DESTIN CĂZUT

 

O, Doamne, ce grea încercare,

destinul îmi cade pe drum,

doar visul rămâne-n picioare,

ieșind dintre trâmbe de fum.

 

Devine statuie spartană

hrănită de ochii-mi flămânzi

cu fluvii de dor dintr-o cană

și lacrimi din ochii rotunzi.

 

Deasupra sub ceruri ovale

stă timpul la pândă rănit,

dar tot mai aduce pocale

cu vinuri fierbinți din zenit.

 

Arome din karma tăcerii

mă cheamă-napoi, în trecut,

cobor de pe crucea-nvierii

să-mi caut destinul căzut.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

 

Lasă un răspuns