Corina GEORGESCU: Poesis

***

încerc să schimb locul durerii

o pun în călcâi după urechi

ciorchine de cireșe amare

să nu mor de sete de dor

îmi adap lacrimile din izvorul cu apă vie

mă prefac că nu-mi pute nimic

dar și azi de spaimă sau…pur și simplu

mi-am vomitat (și) sufletul

 

când au ieșit din mine

valuri colorate de dor

se făcuse lună plină

și eu încă strângeam în brațe

fotografia cutiei mincinoase cu bomboane

ți-e silă sau ce?! mi-am zis

umărul drept are o linie roșie

care nu se mai vindecă

de la sufletul cărat cu saci de rafie, ros de gelozie și măcinat de mori de piatră seacă

înăuntru durerea e și mai grea

(ce bine!) că nu se vede

se joacă de-a-v-ați-ascunselea

cu luminile făcute praf

(să nu uit, să-mi amintesc, să-mi încălzesc liniștea

când mă mai intersectez cu ea pe aleea amintirilor)

de teamă să nu alunec

mi-am tras ciorapii curcubeu peste tălpile roase de spini

mi se netezesc gândurile de parcă

o palmă rece întinde cutele de carne blestemată

mai bine tac

șșt…șșt…

nu-mi pot cere cuvintele înapoi

afurisitele ies disprețuitoare

ca limbi de foc și stele-iele

e trei iunie

orașul din mine e mort

nu mai sărbătorește visele

 

 

***

frica se prelinge ca un plâns convulsiv

pe gâtul lung al sticlei de coniac

zbor se face din aripile strâmbe de fum

cu picioarele și capul în jos amețesc

delir de nori și cer invers

pământul fuge de sub cap

îmbată-te femeie și mai taci!

nu mai da din gură

nu vezi că scoți pe gura aia spurcată numai draci

ți s-a înnămolit sufletul de atâta ură

leapădă-ți cuvântul (ne)curat în nopți de uitare

lasă-te sedusă de privirile

care-ți netezesc carnea de mătase

culeasă dintre falduri grele de durere caldă

cu ochiul rece al minții depravate

mă analizezi

goală mă întorci pe toate părțile și mă cântărești din priviri

pe ici pe colo pielea se adună a durere mută

fericirea a fugit la mare

m-ai vândut pe un muc de lumânare

sau doar mi-ai luat sufletul în chirie?

ieftin…prea ieftin…

 

 

***

numele tău se rostogolește cald, rugător

pe note curtenitoare

în săruturi de mâini

pătrunde până la plăsele

cu lama ruginită

în mine.

 

***

mamă, în noaptea aia blestemată

m-ai născut cu o piatră neagră și aspră

în loc de inimă

o port în mine

grea

îmi prevestește visele

mă ia pe nepregătite de fiecare dată

un albatros strigă deasupra valurilor

dureri ascunse

țipătul lui strident se înfige

adânc în

piatra fisurată

 

 

***

în dansul nașterii

(cu oasele și carnea)

aripile stau să-mi explodeze

pe spate

se mișcă spasmodic sub pielea arsă

sub blestemul cumplit al (ne)iubirii

s-au răsfirat palid gata de zbor

sub privirea goală a unui Cupidon beat

 

 

***

păpădia se lasă mângâiată de mâna uscată a dorului

caii nărăvași ai zborului se lasă înșăuați de fiorul osului falangei

degetele-mi miros a smirnă și a duh, a faptă și a miez de nucă

mângâi felinarele strălucitoare

lumina lor se întinde pe asfalt

umbra degetelor merge mai departe pe foaie

se mișcă automat ca în transă

scrie! scrie!

disperarea se vede în nervul care conduce

zbaterea dureroasă a pleoapelor gândurilor

indiferente la lumina becului chior de deasupra mesei.

 

 

***

azi am plecat hai-hui

drumul era alunecos

se făcea că mă rătăcisem

printr-o pădure fără cuvinte

muțisem

ochii de cucuvea se înnegriseră

ajunsesem în nicăieri

plecasem din nicăieri

-nota de plată, vă rog!

-sunt jucată la ruletă

(zaruri aruncate pe un destin furat)

n-am bani, n-am timp

nu (mai) plătesc

încerc să mă (dez)lănțuiesc

durerea continuă să meargă în rând cu mine

s-a stricat

a început să pută și aduce a hoit

limba și frica nu mă mai cumpără

mă vând pe o pereche de cercei și o fustă roșie

 

mai plânge cineva în afară de mine

așa cu lacrimi de foc?!

—————————–

Corina GEORGESCU

13 iunie 2019

(Imagine sursă internet)

Lasă un răspuns