Pribegie
Pribeagă
spre mine însămi,
străină de viitorie,
cu ulițe spre nicăieri,
cu mărăcini uscați,
bezmeticiți
de iasca de iubire,
cu intersecții
încâlcite de vertij
în clocot sufletesc
atemporal.
***
Cireșe amare
Se tânguie
coaja de cireș,
se spulberă albul
din floarea
stearpă de stamine,
ce a uitat
roșul iubirii
din inimă de fruct,
în scâncet
de griuri amare,
în jelanie
de soare
mereu
în asfințit.
***
Pervertire
Aurora,
dansul strămoșilor
la porțile soarelui,
se înnegurează
în nou,
în alt început,
în
venin subliminal,
hipnoză cârmuitoare,
mieros sâsâindă
spre…
pustietatea înghețată
înșiruind
inuiți neputincioși.
——————————-
Constanța-Doina SPILCA
Timișoara
1 iunie 2020