Constanța-Doina SPILCA: Griuri de cireșar (versuri)

Pribegie

 

Pribeagă

spre mine însămi,

străină de viitorie,

cu ulițe spre nicăieri,

cu mărăcini uscați,

bezmeticiți

de iasca de iubire,

cu intersecții

încâlcite de vertij

în clocot sufletesc

atemporal.

 

***

 

Cireșe amare

 

Se tânguie

coaja de cireș,

se spulberă albul

din floarea

stearpă de stamine,

ce a uitat

roșul iubirii

din inimă de fruct,

în scâncet

de griuri amare,

în jelanie

de soare

mereu

în asfințit.

 

***

 

Pervertire

 

Aurora,

dansul strămoșilor

la porțile soarelui,

se înnegurează

în nou,

în alt început,

în

venin subliminal,

hipnoză cârmuitoare,

mieros sâsâindă

spre…

pustietatea înghețată

înșiruind

inuiți neputincioși.

——————————-

Constanța-Doina SPILCA

Timișoara

1 iunie 2020

Lasă un răspuns