Rugă
Ruga, nu mi-a fost târzie,
Târziu, tu te-ai lăsat o clipă.
Ca un nor lunecător pentru clipe în risipă.
Mă priveai fără să știu, prin vorbe-ți trecătoare –
Ai știut că te compar cu steaua-mi sclipitoare!
Acum, nu te mai plâng, ești o stea din miile de stele
Nici privirea nu-ți mai vreau, nici vorbele aspre și rele.
De tine, dor n-am să mai sorb !
Simt, de mine te-ai lepădat, fugind ca un bătrân herald
În toamna vântului uscat, cu murmur pripeag.
—————————–
Constanţa Abălașei DONOSĂ
Imagini: Constanţa Abălaşei Donosă, grafician, pictor şi poet