Constanţa Abălaşei Donosă: Lumină, fii răsfrântă azi, peste necuvinte (poeme)

Prin ninsori de frunze albe

 

C-o tristă-nfățișare precum toamna-ngândurată
mi-ai cules frunze uscate din grădina pastelată
cu gânduri mai păgâne culese din depărtări
mi-ai întins buchet de frunze uitându-te spre zări
m-ai privit și mi-ai vorbit: vrei răsplată
la ce bun pui virgulă mereu și nu privești la cer
sau te uiți la turmele păstorite de oieri?

privind nedumerită la cele spuse și-auzite
credeam cuvintele lui că-s mai mult ca sfinte
de-ai privi-ntr-acolo prin ninsori de frunze albe
vei primi din lumina slujită de Dumnezeu
întunecimile pierind într-un mănunchi de salbe
îndrăgostită de sărbători de toate florile dalbe
privesc numai acolo prin ninsori de frunze albe!

 

 

Mă manifest 

 

Credința prin care mă manifest de Dumnezeu e creată!
dimineața deschid ușile iar seara le închid
fiindcă sunt înconjurată de un nor precum un zid
stă-naintea credinței mele ca lumina dintre stele
stelele boltei cerești leacul norului descoși
nici luna n-are culcuș fiindcă norul stă pieziș
peste verdele pădurii și în luciul răstignirii
peste apa roditoare în pământ nemuritoare.
stă să afle tainele dar și suferințele
Luna fiind lângă Dumnezeu, are avuție bună
fiind lângă noi pe pământ răsplată n-adună
când ne intră-n casă ea ne dă limină
răsplata Domnului de Sus prin ea să vină!

mă manifest prin credința cu mir uns

dimineața când deschid ușa întunericul e dus!

 

 

Doamne, Dumnezeul meu 

 

Doamne Dumnezeul meu, crengi în floare mi-ai trimis
Lumina Ochiului Tău pe sub geană m-a atins
vis de noapte trecător și clipa-n care-am murit
razele mi-ai pus pe ochi din moarte m-ai dezmorțit.

acum sunt sub priviri ieri eram spre moarte
Tu și îngeri străjuind m-ați ținut departe
departe să fiu purtată timpului din a mea soartă!

 

 

Într-o altă viață

Într-o altă viață unde sub același reflux
am locuit și am vorbit o limbă inexistentă
formată din același alfabet cu deformări mici
toate erau pe etape de zidiri pe care erau pictate:
păduri verzi și uscate roci întregi și altele sparte
cu albastruri neutre verde și roșu turnate
în culorile din nopate și cu ele-ngemănate.

într-o altă viață am locuit într-o lume cu astre
fiecare vorbea pe limba lui cu sunete inventate.

 

 

Amurgurile 

Mi-au trecut prin ochi toate amurgurile
fiecărei seri presărate sub lumina zilei
și fiecare dimineață răsfrântă-n dimineți
când cad peste câmpuri dealuri și livezi
mi-au trecut prin ochi toate amurgurile
țesute-n fiecare anotimp al zilelor din an
din primăvară până toamna sub castan
din vară până-n iarnă sub nămeții de troian.

mi-au trecut prin ochi toate anotimpurile
anilor de când eu te-am cunoscut
amurguri sparte-n crânguri de iubire
și-n tristeți ce n-aș fi vrut să le fi avut!

 

 

Dragoste cardinală   

 

De la mine până la tine dragostea în pași tot vine
vine și ne înconjoară prin dorul rămas afară
ziua prin lumina pură noaptea prin stele ce se-adună
în formă de stea și cruce pân-la drumul ce ne duce
la sud de Steaua Polară pân-la drumurile din țară
vine-n scâncet de copil cu pașii ușor tiptil
se așează în tăcere pe cuvânt punând putere
pentru azi pentru mâine pentru ziua care vine!

 

 

Lumină răsfrântă

Curcubeule răsfrânt pe munții cu brazi în vânt
cauți prin dunga cea lungă umbra mea de pe pământ
sunt o umbră rătăcită ce-aștept raze de lumină
să îmi cerni culoare cu iubirea ce-o să vină
aștept să-mi speli lacrimile dându-mi bucurie
razele tale să-mi dea numai vântul ce adie.

prin rugăciuni de lacrimi în clipele sfârșite
lumină fii răsfrântă peste necuvinte!

—————————–

Constanţa Abălașei Donosă

4 februarie  2019

Revista LOGOS&AGAPE