Veneam cântând şi-aveam în trup dorinţi
atât de pătimaşe şi fierbinţi

*

că mă temeam de prima-mbrăţişare,
însă răcoare-n tine am găsit
şi-am înţeles că îţi eram menit
să-ţi fiu pân’ la sfârşit continuare.

*

Veneam cântând şi-ai început să cânţi
cu sufletul, ca inima-mi s-o-ncânţi

*

şi nu am mai ştiut de-atunci de mine,
vrăjit de al tău farmec minunat
ce-n inima mea blândă a brodat
trupul tău drag, luând culori din sine.

*

Veneam cântând şi de atunci mereu
clipe zâmbind zăresc pe drumul meu.

21 noiembrie 2019

Caut febril ieşirea din impas,
dorind ca nicio urmă să nu las

*

nici în tristeţe şi nici în durere,
să-mi pun pe umeri aripi şi să zbor
doar în ce e frumos în viitor,
trăind o minunată înviere.

*

Caut febril o zare, mai presus
de ce semenii mei numesc apus,

*

din care să colind spre altă zare
cu sufletul întinerit de-un ţel
care să vrea să-mi fac un scop din el
fiind pentru destin purificare.

*

Caut febril, dorind să nu cedez
şi-n dragoste întruna să vibrez.

20 noiembrie 2019

Poate deja ar trebui să-ncerc
să intru în al renunţării cerc

*

ce zi de zi în jurul meu se strânge
şi propriul destin să mi-l anunţ
că mă retrag din toate şi renunţ
să tot încalec armăsari pursânge.

*

Poate deja e vremea să mă-opresc,
mergând în ce-a rămas cât mai firesc

*

pe un drum drept sau pe poteci bătute
de cei pe care-ntruna i-am pierdut
când singur alte lumi am străbătut
nevrând ca niciun semen să mă-ajute.

*

Poate deja ce fac este prea mult
şi-a obosit semeţul meu tumult!…

19 noiembrie 2019

Nu vreau să plâng. Vreau din dureri să pot
măcar un zâmbet luminos să scot,

*

acum când mă destram şi-n risipire
alunec neştiind unde şi cum
se va sfârşi frumosul nostru drum
plin de-mplinire şi de fericire.

*

Nu vreau să plâng. Visez să pot să-alin
ale tristeţii ploi, ce din destin

*

cad pe speranţa ce de-abia adie,
dorind să ne preschimbe în noroi
potecile pe care amândoi
ne îndreptăm voioşi spre veşnicie.

*

Nu vreau să plâng şi să te văd plângând.
Vreau zâmbete senine-n orice gând.

Ce pot să-ţi dau în dar pentru că eşti
şi de atâţia ani împodobeşti

*

cu zâmbetele tale a mea viaţă,
care atâta farmec n-ar avea
dacă n-ai fi necontenit în ea
azur superb şi blândă dimineaţă?

*

Ce pot să-ţi dau în schimbu-a tot ce-mi dai,
când faci din orice râpă colţ de rai

*

şi pui vibraţii-n stâncile din mine,
când codrii mei adânci întineresc,
căci gândurile tale-n ei foşnesc
şi-ţi văd surâsu-n ape cristaline.

*

Ce pot să-ţi dau ca-n viaţă-mi să rămâi
şi cu a ta prezenţă s-o mângâi?

15 noiembrie 2019

Întotdeauna în destinul tău
este măcar o zi cu un ceas rău

*

când tu decizi şi iei o hotărâre
pe care mai târziu ai s-o regreţi,
fiindcă pe tot ce faci pune peceţi
şi-ţi umple amintirile cu dâre.

*

Întotdeauna spui mult prea târziu,
nu trebuia pe acest drum să fiu

*

şi-ţi pare rău, dar nu mai ai ce face,
nu te mai poţi întoarce, nu ai cum
să mai colinzi acelaşi sau alt drum
când viaţa-îţi dă-ncontinuu bobârnace.

*

Intotdeauna, când priveşti spre ţel
spui cu regret: Putea să fie-altfel !

14 noiembrie 2019

în clipele acestea minunate
mustind de profunzime şi mister,
care-mi par stele albe pe un cer
unde de harul meu au fost brodate.

Când voi pleca am să încep să cânt
o doină-având miresme de pământ

cu care voi pătrunde-n nemurire
ca să-şi aducă-aminte bunii mei
de locul drag în care-au stat şi ei
numind mereu scurtul popas, menire.

Când veşnicia iar am s-o colind,
să mă re-ntorc va fi singurul jind.

8 octombrie 2019

spre a vedea cum dragostea răsare
pe pajiştile sufletului meu
în flori în care sunt întruna eu
polenul plin de-arome-ameţitoare.

Iubesc cum poate nimeni n-a iubit
şi-acestei pasiuni i-am dăruit

şi sufletul şi inimă şi minte
arzând pe al ei rug mistuitor
un inceput ce-a fost intruna dor
şi-al cărui nesfârşit va fi fierbinte.

Iubesc cum poate n-am visat să pot
iubi, dând pentru dragostea mea tot.

pentru-a aprinde ruguri de cuvinte,
ca să mă ardă flăcările lor
al căror fum să-l strâng într-un fuior
din care să-mi torc splendide veşminte.

Simt poezia-n mine susurând
dintr-un izvor ce picurând din gând

trece prin suflet, inimă şi sânge,
prin orice fel de vis şi sentiment
şi-ncet încet devine un torent
ce-n calea lui mii de pâraie strânge.

Simt poezia-n mine ca pe-o stea
pe care al meu suflet o să stea.

Mi-atât de drag al tău suflet iubit
care-n această viaţă m-a-nsoţit

şi-ncep, zâmbind, să îmi aduc aminte
de primul şi de ultimul sărut,
care au fost, şi nu mi s-a părut,
clocotitoare patimă fierbinte.

Mi-atât de drag ca-n braţe să te strâng,
să râd de fericire şi să plâng

privindu-te în ochi cu pasiune
şi retrăind aevea tot ce-a fost,
când am aflat prin tine ţel şi rost,
iar viaţa ne-a fost magică minune.

Mi-atât de drag că simţurile vor
să preschimbăm trecutu-n viitor !

30 septembrie 2019

Ce dragi mi-aţi fost voi anii mei superbi
care eraţi frumoşi ca nişte cerbi,

sărind din stâncă-n stâncă fără teamă
şi-având în ochi un nefiresc azur,
când bocăneaţi cu glas vânjos şi pur
şi-n codrii-mi verzi, dar şi în cei de-aramă !

Ce dragi mi-aţi fost voi inefabili zori
când viaţa-îmi clocotea fierbinte-n pori

şi-aveam în gânduri magice elanuri,
când deveneau aevea vis de vis
şi-naintam spre orice ţel decis
ca să-i cosesc mirabilele lanuri !

Ce dragi mi-aţi fost voi tinere puteri
ce-aţi devenit cu vremea adieri !…

29 septembrie 2019

Vin din demult.Tot timpul dintr-un ieri
în care-au fost urcuşuri şi căderi

în întuneric, dar şi în lumină,
fără să ştiu nici unde şi nici cum
am să găsesc mult căutatul drum
unde-mplinirea mea va fi deplină.

Vin din demult.De unde, nu mai ştiu,
căci ieri a fost devreme, azi târziu,

iar mâine nu ştiu când îl voi mai toarce
din caerul ce-ascuns în veşnicii
până la urmă tot îl voi găsi
atunci când pentru-alt ţel mă voi întoarce.

Vin din demult ! Vin din demult, mereu
un altul repetând acelaşi eu.

28 septembrie 2019

şi sufletul îţi cântă pe-o vioară
ce-a fost necontenit inima mea,
o pătimaşă doină care vrea
să te descrie ca pe o comoară .

Iubita mea. Cum aş putea măcar
un strop să-ţi dau din ce-mi dai tu în dar

cu-atâta drag şi-atâta bucurie,
când visurile tandre le alini
şi scoţi zâmbind ai îndoielii spini
din trupul care vrea altar să-ţi fie.

Iubita mea. Ce binecuvântat
am fost când Creatorul mi te-a dat.

cu trupurile pline de-o iubire
ce-a fost întotdeauna curcubeu
în care niciodată tu şi eu
nu ne-am ţesut în nicio rătăcire.

Inimi pereche,suflete la fel
am mers neşovăind spre-acelaşi ţel

şi l-am atins după o viaţă-ntreagă
în care-am fost alături ne-ntrerupt,
când de la tine-am învăţat să lupt
având a ta iubire-n chip de vlagă.

Inimi pereche ce-au vibrat din plin
în sufletul aceluiaşi destin.

18 septembrie 2019