LOCUL JERTFIRII

… Piruete stelare,
Apusuri ce plâng,
Ninge petale
În alb, suspinând.
În locul jertfirii,
Mieii, mame își plâng…
În colțuri aprinse,
Luna se miră
Și dealuri suspină.
Parfumuri de flori,
Se-agită-n grădină,
Șoapte de fluturi,
Albini în polen,
Privesc spre Golgota
Unde și crucile gem…
Foc, vâlvătaie,
Din răni se ridică,
Fețe de ceară
Apostolii, lacrimi își pică,
Mielul, Iubitul,
Cu ființa-I rănită,
Mă caută, cheamă,
În spasme se ridică,
Crucile plâng de tristețe
Florile,
Parcă-s-nghețate pe ram,
Un crâncet-vacarm!
Zbucium și lacrimi, uimiri!
-Răzbunare!
Iar negura ‘se bucură-n hotare’.
Tâlharul adoarme înjunghiat,
Dar, cu Domnul de mână,
Se trezește-n uimire,
Dă cerului binețe,
Neputând a crede că este iertat,
Intrat în veșnica nemurire!

——————————–

Alexandrina TULICS

Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.

10 aprilie 2020

Pelegrini de mii și mii de ani,
Păcătoșii alungați din rai,
Au străbătut în chin și vai,
‘N păcat, dureri, nemângâiați sărmani.
Secătuiți de ură, neiertare,
Răzbunători, din fire păcătoasă,
Au zdrențuit memoria din Eden,
Când își duceau-n prezența Domnului
”Viața aleasă”.
Au ruginit viața părtășiei,
Cu Dumnezeu Adevarat,
Uitând, c-atunci când L-au chemat,
A coborât, i-a ascultat.
Duceau cu greu a Legilor povară
Și tare se mai-mpotriveau,
Căci Legea este dreaptă
Dar nu este ușoară!
La împlinirea ei, viața-și chinuiau.
Așa au mers în poticniri,
Mii și mii de ani sub Lege,
Cu-ncredințarea că-ntr-o zi,
L-or întâlni pe Mesia, neprihănitul Rege!
Prin prooroci erau-nștiințați,
Că Mesia, e gata ca să vină,
Cu asta, erau ocupați,
Trăiau așa-n astă rutină.
Cei ce rosteau despre Mesia,
Venit din puritate de fecioară,
Erau în groapă-aruncați
Și schingiuiți, sortiți să moară!
Dar credincioșii, văzători în Duhul cel cuminte,
Nu se lăsau înduplecați,
Ci, insistau să creadă
‘N mesajele descoperite, din literele sfinte.
Irod cel speriat de naștere de Prunc
Și-o moarte ”bine pregătită”,
De cei-mbrăcați în haine lungi,
Cu filacterii-mpodobite,
Au dat ”o mână de-ajutor”
Celor ce-au omorât copiii
Dar moartea Pruncului, n-au dovedit-o.
Ani mai târziu-L vedem la închinare,
În casa Tatălui, unde puțini erau smeriți,
Majoritatea întinzând în Templu
O piață de vânzare!
Cu-n bici, pe negustori El i-a gonit,
‘N aprigi cuvinte le-a vorbit:
-E casa sfântă-a Tatălui Ceresc!
Nu schimb de bani,
Ieșiți, Eu vă gonesc!
În Ghețimani când Se ruga,
Plângea de mila noastră,
Pe față, transpirații Îi curgeau,
Durere-nsângerată!
Lucrarea-I de slujire a fost atâta de hulită,
Spunându-se că: are drac sau că-i nebun!
‘N credincioșia-I, ființa umilită…
Lucra să ducă la-mplinire, sfântul Drum!
Din cei iubiți, apropiați,
S-a ridicat în ” negru ceas”,
O Iudă-trădător de Fiu de Împărat!
Avid de bani, nelegiuitul,
A dat la moarte prin trădare,
Pe Domnul slavei-ales să fie:
Pace și Salvare!
-Treizeci de-arginți!
Atras-au chin și suferință!
Batjocori, blasfemie, dezonoare,
În ființa Celui mai iubit:
-Omul Salvare!
L-au biciuit-mbrâncit, batjocorit,
Pe Cel mai sfânt, milos, care-a slujit,
Al Tatălui, Fiu Neprihănit, Odraslă și onoare,
Ce a cerut să vină pe pământ
Să ne pețească pentru cer,
Prin dureroasa Lui salvare!
Prin moartea-I, scris-a Legământul!
Cu viața mea și-a ta,
Neprihănitul, Domnul Domnilor, Christosul
Ce a -mpăcat prin sfânta-I jertfă
Cerul cu pământul în deal la Golgota!

——————————–

Alexandrina TULICS

Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.

8 aprilie 2020

A fost o Înviere

A fost o primăvară însângerată,
Cu flori de maci în roș-plângând,
Cu lacrimile mamei-ndurerate,
Dureri ce au gemut pân’ la pământ.
A fost o primăvară sângerie,
Ce nu și-a mai schimbat nicicând culoarea,
Când tulburată era omenirea
De mila Fiului cel răstignit,
Al cerului splendoare.
A fost un loc suit pe Căpățână,
Ce îl jelea-n albastru violet-cicoarea
Și primăvara-ndurerată,
Cu maici răpuse de durere,
Cu ucenici înmărmuriți
Şi fețele desfigurate, fără de putere.
A fost o noapte-n Ghețimani,
Când timpul a pierdut o zi,
Atunci, Tu m-ai chemat să-ți fiu,
Noul născut ‘mbrăcat în sânge purpuriu.
A fost o înviere în ziua întâi a săptămânii,
Pe care o trăiesc, sărbătoresc si-acum creștinii,
Un praznic ce se va-ntinde-n veșnicii
În lumină fără de vecernii.

——————————–

Alexandrina TULICS

Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.

6 aprilie 2020