Cristinel CRISTEA ALEXIEVICI: Trăirea clipei (poeme)

Ce străzi frumoase

 

Am respirat, cu bucurie,

Simțeam apropierea ta,

În orășelul plin de farmec,

Parca facut ca să mă ia.

 

Și am ieșit, grăbit pe stradă,

Ningea frumos, mă minunam,

De turnul de la catedrală,

Din gându-n care te-așteptam .

 

Știam că o să vii la mine,

Sărman copil al nimănui.

Știam că o să-ți intru-n sânge

Știam că nu o să îmi spui.

 

Am trăit fiecare clipă,

Îndrăgostit și fericit,

Mie mi-a dat binețe muza,

Eu plec cu ea spre Infinit.

 

Ce străzi frumoase-n burg la tine!

Ce caldă neaua ce ningea!

Ești cea mai răpitoare ființă,

Tot plec și nu mai pot pleca.

 

 

Cuvântul inimii

 

Cine m-a cunoscut cândva,

Acum citește-adânc, în mine,

Sunt pokerist adevărat,

Iau toate mizele divine.

 

Câștig poeți care-au murit,

Și erau triști fiindcă lăsară

O operă în jumătăți…

Eu le-o continui dinafară.

 

Eu scriu poeme ce adorm

Și scriu poeme ce amuză,

Și sunt timid, dar mă  tratez,

Și-ți spun, ești cea mai dulce muză.

 

Continue reading „Cristinel CRISTEA ALEXIEVICI: Trăirea clipei (poeme)”

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Pescărușul

umbre ascunse

tăceri și dureri

zbor frânt peste pleoape

niciodată nu voi ști

cine ești

un gând rătăcit în cuvânt

o floare de colț aruncată într-un colț

o lacrimă preacurată

un suflet frământat pe altarul credinței

un anotimp uitat între ani

sau poate un zâmbet în zbor

zbor prelung, trecător

poate într-o zi îmi vei spune

ce te-a rănit

tu, pescăruș pe țărm singuratic

niciodată nu voi ști

de ce astăzi ești atât de departe

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

30 aprilie 2020

 

Eugenia BUCUR: Lumina dintâi (poeme)

Din fiecare stea urcă un copil,

Mângâiere dulce a zâmbetului

Ce nu se stinge niciodată.

Mocnit foc în vatră, acoperit de cenuşe,

Mi se aşează în colțul tainic.

Dezbrăcându-mă de toate,

Păstrez doar iubirea.

Numai cu ea, el tresare,

reluându-şi săritul de pe un picior pe alta

Şi întrebarea ” De ce?”

01.05.2020   

 

 

Împreunare

 

Între două inimi albastre ai cuprins

Cerul de-a dreapta şi pământul de-a stânga.

Între ele, doar jocul omului cu Dumnezeu

Pe câmpia întinsă a libertății,

Unde apele şoptesc, florile mângâie

Iar ele, pasările cerului, tămăduiesc.

Închid ochii şi te văd în lumină.

Deschid palma şi tu mi te aşezi grădină.

Lacrima se prelinge din cuvintele tale.

Respir adânc şi în cuvântul pietrei

Tu-mi sui „- Apleacă-ți capul, spre a vedea raiul cuvântător!”

01.05.2020

 

 

Noel

 

Prințesele nu mor niciodată…

Ele lasă în urmă gingăşia sunetelor

Ascunse în clapele pianului,

Continue reading „Eugenia BUCUR: Lumina dintâi (poeme)”

Mircea Dorin ISTRATE: Înlăcrimatu-ți dor

ÎNLĂCRIMATU-ȚI  DOR

 

O luntre-mi trece lacul de valuri tremurată

Și-a lor înfiorare mi-o mângâie ușor,

În urma ei  cea cale rămâne înspumată

Sub scânteieri de stele, din cerul nopților.

 

La mal, prin ‘nalte trestii mi se deschid cărări,

Ca ea, Crăiasa Nopții, în falduri de lumină,

Pe prundul de luceferi în mii de irizări

Să ne-ndulcească somnul visărilor în tihnă.

 

Ca fulgul în plutire, cu pas mărunt, ușor,

Ea trece pe cărarea cu iarba-nrourată,

Și-n pragul casei tale, cel sărutat cu dor,

Îți pune-a mele gânduri să dormi înfiorată.

 

Și-n visul tău de-o clipă pe mine-o să mă pună

Alăturea de tine în strânsă-mbrățișare,

Iar gura mea-n cuvinte de-alint în noapte-ți spună

Cum de a ta iubire-s, topită lumânare.

 

Tu n-ai să știi vre-odată de fost-a vis, trăire

Clipita nopții care te-a-nfiorat ușor,

Mi-i pune-n gându-ți tainic ca bob de fericire,

Să-ți fiu de-alungul vieții, înlăcrimatu-ți dor.

———————————–

Mircea Dorin ISTRATE

Târgu Mureș

2 mai , 2020

 

 

 

 

Sepideh ZAMANI: Etern

Antonio Ballesta, Spania

***

 

ETERN

 

Îl visez uneori pe tata,
vorbindu-mi pentru ultima dată.

„Te-așteptam”, mi-a zis

Ce mult m-am bucurat

că l-am sunat la timp.

Acel scurt rămas bun

ne-a fost îndeajuns,

în el a încăput o veșnicie:

eternă ca olanele umezite

de ploaia care cade în Shahi,*
eternă ca țăranii care ară

pământul fraged, semănând

în glia sfărâmată

noi primăveri.

Sepideh Zamani, Iran

 

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

10 marite 2012, Maryland
*Shahi: un oraș din Provincia Mazandaran, Iran

گاهی اوقات خواب می بینم

پدرم را در آخرین تماس مان

گفت ، „منتظرت بودم.”

و من مشعوف

از تماس به موقع ،

اگرچه  بود وداع مان کوتاه

اما ماندگار شد چون ابدیت:

ابدی چون شیروانی های اغلب خیس

و روزهای مرطوب شاهی ،

ابدی چون کشاورزانی

که هر بهار

برای کاشت بذرخاک را

شخم می زنند و خیش می کشند.

سپیده زمانی

مریلند، 2012

Daniela PÂRVU DORIN: Război pe tăcute

Motto:

 

’’Mâinile tale sunt așa de curate

că poți spală apa cu ele’’ (A.Suciu)

 

Aveam fluturi invizibili lipiți de nodurile degetelor

zilele curgeau sau stăteau ne-ncepute

nu mai știu de ce,

eram în case, cu toții, închiși

între pereții care se smulgeau singuri

din războiul dus pe tăcute…

 

*

Plânsul rămâne un zgomot de fond,

crucea mai vie decât omul,

sufletul nu se salvează singur din toate

nu știam de ce și cine,

noaptea la zi ne-o-mparte

până când…într-o zi

din  pământul căzut în mine

vor răsări macii…

 

*

Botează-mi alt cer peste viața mea…

nu-mi mai vorbi despre moarte

cum aș putea, eu singur, eu unul

pe timp de război să-mi țin respirația?

(dar)ce fac cu pietrele ce cad în valea

în care înflorește prunul?!

(cu sufletul ce nu se salvează singur din toate!)

 

 

Rondul de noapte

 

Trec printr-un montagnes russes de stări

probabil așa se trăiește/ un sfârșit de mileniu

primăvara(asta)se predică Viața,

de-n fiecare plâns e un țipat de lemn

ascuns în aripile crescute-nlauntru…

până nu știu ce-o să fie…

am să-ți scriu, din titluri de cărți, un poem

(când eram copil, eram bătrân

acum, nu mă mai dau dus din copilărie)

drumul meu până la tine e-un manifest

cu lovirile-n inima nu știu ce-o să fac…

trăim un timp, în aceeași confuzie

a lui’’ de ce, eu!”

(și…tac!)

îmi fac rondul de noapte

Trec printr-un montagnes russes de stări,

în gând cu bunul Dumnezeu,

probabil așa se trăiește/ un sfârșit de mileniu

cu aripile la vatră lăsate…

(ca un păcat sugrumat de alte păcate)

 

 

Insomnii

 

Scriu un poem la porţile nopţii

poate fi şi banal

numai descătuşarea să urce liberă

ca iedera pe ziduri

ca-ntr-un dans vegetal

şi-n zănatice jocuri de iele

spre toată lucrarea

din acelaşi trunchi

de-am fi să urcăm

până la stele…

dar tremur odată cu frunzele

şi sentimente făcute mănunchi..

nici nu mă mai văd de atâta verde

şi de atâta iubire

într-un singur impuls

de aceia mă-nalţ la porţile nopţii

eu să-ti fiu iederă

iar tu…

poemul din care

m-am smuls…

 

 

Mă spovedesc, când nu mai pot vorbi

 

Nu-i timpul cu noi,

dacă-n faţa fiecărei uşi nu te-aşteaptă o Viaţă!

intuiesc un pîntec de mamă, şi… apoi

poţi, să te extragi din morminte? fără să cazi?

nu-i nimeni în décor, cine să-ţi dea socoteală

de Trecutul-cel-mut, doar Orbul, te mai vindecă azi…

 

Continue reading „Daniela PÂRVU DORIN: Război pe tăcute”

Lecția de poezie -Titina Nica ŢENE

LECŢIA DE POEZIE a Amurgului – scriitorul Titina Nica Ţene, Cluj Napoca, România. Poet şi prozator. Născută la 10 iulie 1944 în satul Uşurei, comuna Şuşani, jud. Vâlcea, membru fondator al Ligii Scriitorilor Români. Studii: Liceul teoretic din Drăgăşani, Şcoala Tehnică Hortiviticolă de 4 ani Drăgăşani. Debut în revista Săteanca. Învăţătoare la Tarna-Mare, apoi secretară la revista TRIBUNA, Cluj-Napoca. Este membră fondatoare a Ligi Scriitorilor Români, septembrie 2006. Cărţi publicate: Bucuria lucrurilor simple, poezii pentru copii, Ed. Ion Creangă, 1989, Recreaţia grădinii, poezii pentru copii, Ed. Porto-Franco, Galaţi, 1997, Amurg de întoarcere, volum de versuri, Ed. Napoca–Star, 2002, Pietre de aducere aminte, povestiri, Ed. Napoca-Star, 2004, Scaunul Harului, poezii, Ed. Contrafort, Craiova, 2009. Viaţa ca o punte, Ed. DACIA XXI, 2011, Anotimpul jocului, Ed. NICO, Târgu Mureş, 2011, Un strop de veşnicie, Ed. Semănătorul, 2012, Un strop de veşnicie, Ed. Ecou, Cluj-Napoca, 2012,Un strop de veşnicie, ed. A II-a, traducere în limba engleză de Mariana Zavati Gardner, Neastâmpărul toamnei, poezii, Ed. Semănătorul, 2014, şi O noapte palpitantă-întâmplări c-o nepoţică povestite de bunică, Ed. Semănătorul, 2014, povestiri pentru copii, Întâmplări hazlii cu o nepoţică povestite de bunică, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Ed. Ecou Transilvan, 2014, Nostalgia întoarcerii, Ed. Absolut, București, 2016. Despre aceaste cărti au scris revistele: Oglinda Literară, Viaţa de Pretutindeni, Amurg Sentimental, Eminescu, România Literară, revistele on-line A.R.P. Zeit,Vestea etc. Articolele semnate de Alex. Ştefănescu, Al.Stănescu, Petrică Birău, Mariana Zavati Gardner (Anglia), Ioan Miclău (Australia), Mariana Sperlea, Ionel Andraşoni, Ioan Pop, Marin Oprea, Marian Barbu, Adina Enăchescu. N Tomoniu, Mariana Cristescu, Antonia Bodea, Petre Petria, Rodica Marian, Voichiţa Pălăcean-Vereş, Raveca Vlaşin, Virginia Brănescu, Liliana Boian Terziu, Floarea Ranta Cândea, Paraschiva Cărbunar şi alţii. Drumul spre suflet, memorii, Editura Semănătorul, 2014 şi Drumul spre suflet, memorii, cu o prefaţă de Mariana Cristescu, Ed. Nico, Târgu Mureş, 2014. În anul 1981, după o noapte de stat la coadă la ulei, cu toată familia şi nereuşind să venim acasă cu nici-o picătură de ulei, ţiganii ne-au călcat în picioare, a scris o scrisoare lui Adrian Păunescu, la revista Flacăra. Cu o săptămână înainte venise la Cluj însoţind familia dictatorului Ceauşescu. În scrisoare arăta că în Cluj şi în ţară se moare de foame şi ar fi de bun simţ să nu-l mai susţină pe dictator. Adrian Păunescu a trimis scrisoarea la Securitatea din Cluj şi, ca urmare Titina Nica Ţene a fost dată afară din servici şi a lucrat la revista Tribuna şapte ani pe un post neadecvat studiilor, cu o jumătate de normă. După Revoluţie a fost pusă în drepturi. Colaborări la revistele: Tribuna, Amurg Sentimental, Ecoul, Rusidava Culturală, Cuvând Torăcean-Serbia, Viaţa de pretutindeni, Lettres Europeennes-Belgia, Dor de Dor, Poesis, Milenium, Poezia, Eminescu, Apollon, Apollon Junior, Semne, Pietrele Doamnei,şi revistele o-line ARP şi Iosif Vulcan, Confluenţe Româneşti, Napoca News, Făclia, Adevărul de Cluj, Mesagerul Transilvan, Confluenţe Românşti, Agora Literară, Diebrucke(Germania ), Observatorul din Toronto, eCreator, Rotonda Valahă şi în alte câteva reviste din Spania. Este prezentă în Dicţionare, ca: Oameni de ştiinţă şi artă vâlceni, de Petre Petria, 1996; Dicţionar de poeţi, de Petru Poantă, Cluj-Napoca,1998; Clujeni ai secolului 20-dicţionar esenţial, 2000 şi Personalităţi române şi faptele lor, de Constantin Toni Dârţu, 2004, Enciclopedia Personalităţilor din România (Who is Who), Dicţionarul Ligi Scriitorilor Români, vol 2, Dicţionarul Scriitorilor Români de Azi, Dicţionarul PERSONALITĂŢI ROMÂNE ŞI FAPTELE LOR; vol. 58, în Antologii din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America, de Boris Crăciun şi Daniela Crăciun-Costin, Iaşi, 2011. Prezenţe feminine vâlcene afirmate în domeniul culturii şi al ştiinţei naţionale. Mic dicţionar, de Petre Petria, 2009. Este prezentă în Dicţionarul Autorilor Români Contemporani, de Alina Kristinka, Este în Enciclopedia “Personalităţi Române şi Faptele lor-1950-2013“, vol. 56, autor Constantin Toni Dârţu, “Femei şi destine din Ţara Vlădesei “ de Doina Mărghitaş, (Titina Nica Ţene- o olteancă în Ţara Vlădesei) etc. Este în Enciclopedia scriitorilor români de pretutindeni – Dicționarul Scriitorilor Români editat de Academia din Rep. Moldova în colaborare cu Uniunea Scriitorilor Moldoveni, autori academician Mihai Cimpoi și Traian Vasilcău. În această amplă lucrare sunt prezenți Al.Florin Țene împreună cu soția Titina Nica Țene și fiul dr. Ionuț Țene. Este tradusă de Ana Muela Sopena, alături de Ana Blandiana, Marin Sorescu, Carolina Ilica, Geo Bogza, Ion Stratan, Nora Iuga în limba spaniolă în revista ARBRE DEL TEMPS, din Catalania şi Germania de către Mircea M. Pop, spaniolă, albaneză și Italiană. Este prezentă în Antologia “Cărticica mea de vară “, Ed. Maria Cristina, 2013. Mariana Cristescu editează cartea “FAMILIA ŢENE – Destine contemporane“, Ed. Nico, Târgu Mureş, 2013. Este prezentă în Antologia Internaţională de Poezie Românească, ARTA DE A FI UMAN, vol. 5, 2013, editată de Daniela Voicu, antologia AFIRMĂRI culturale, întocmită de Elena Buţu, Ed.Sitech, Craiova, 2014, “ Antologia Scriitorilor Români de pe toate continentele“, de Elisabeta Iosif, Ed. Cetatea Cărţii, 2014. “OGLINDA Ligii Scriitorilor Români – o altfel de istorie a literatrurii române” – 2016, și antologia internațională „Poesia oltre confini“, apărută în Canada, și difuzată în Italia, Nigeria, Spania, Portugalia și România. Premii: Ecoul, la Festivalul de poezia George Coşbuc, Bistriţa,1984, Premiul 1, la Festivalul de poezie Liviu Rebreanu,Târgu Mureş, 1985, premiul a fost acordat de Puia Florica Rebreanu, fiica marelui prozator. Premiul pentru poezie la Vara visurilor mele, Bucureşti, 2002, organizat de revista Amurg sentimental. Premiul pentru anul 2011 al Ligii Scriitorilor pentru poezii pentru copii. Premiul I la Concursul Internaţional de Poezie Starpress, 2012. Diploma Editurii NAPOCA NOVA pentru volumul „Un strop de veşnicie„, pe anul 2012. Continue reading „Lecția de poezie -Titina Nica ŢENE”

Emma POENARIU SERAFIN: Mi-e tare-amară pita

Mă doare grija țării de nu pot s-o descriu
Și pana mea se frânge din lipsă de idei
Acum când patrioții își uită grija ei
Când prin trădări se-adună de zici că nici nu știu.

 

Miroase-a praf de pușcă de-aș vrea să mă înșel
Din margine de țară și până-n alt hotar
De cei plecați de-acasă prin morți de n-au habar
De mine din mocirlă, de tine, ori de-un el…

 

Văd scena țării goală, de public, veșnic gol
Să-mi iau bilet nu-mi vine de el nu aș râvni
Cu găuri la mansardă de prinde-a ploconi
La un actor sinistru să-și joace ultim rol.

 

Cu pași plecați din mine sunt tristul spectator
Cortina cade coaptă pe ochii tuturor
Acoperind nimicul, acoperind sufleor
Și bate gongul tare de spaima lui să mor.

 

Și plâng de grija țării din sufletul de scrum
Nu mai recunosc locul prin demolat decor
Dar unde-s spectatorii că mor de dorul lor
Un vânt ușor mă bate, prin fulgii mei de fum.

 

Din cap în cap de țară printr-un decor banal
Și bate miezul nopții, dar vai, nu mai tresar
Zbat colbul sub picioare, că n-are titular,
Ori sar să mă ia vântul în jocul său carnal.

 

Îmi caut altă scenă pe care-aș vrea să joc
Să-mi vând pe bilet viața, apoi să pot să mor
Cum nu i-am fost nici țării de mare ajutor
Cu mărăcini pe frunte la care le-aș da foc.

 

Nu vreau să mai văd piesa că m-aș intoxica
Prin scena cresc ciulinii că nu-i altcineva,
Mă doare-adânc de mine, dar mai adânc de ea
Mi-e tare-amară pita, ori n-o mai știu… mânca.

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

29 aprilie 2020

Imagine: sursa internet

Eugenia BUCUR: Diviziune

Diviziune

 

Mă topesc perechiile frumoase…
Două cireşe, două pâini, două mâini,
Firea omului în haină de mireasă
Şi firul de soare ce-mi intră pe geam!
Rămâne sufletul, copil rătăcit, în privire,
În aripa unei păsări ce o pune pe cer
În seninul inimii pline de nevinovăție,
Purtând în mâna întinsă tuturor
ADN-ul din începuturi.

———————————

Eugenia BUCUR

Slatina

30 aprilie  2020

Florentina SAVU: Simfonia vieții (versuri)

Gândurile mele-s licurici prin noapte
Care-ți luminează clipe-ntunecate,
Spre soare te poartă cu atâta dor
Și-n drag te-nfășoară ca pe un odor,

 

Cântece de greieri mi-s vorbele toate
Cu ele te-ncânt chiar de-s voalate,
Simfonii prin noapte îți cânt la ureche
Prin visele tale fără de pereche!

 

Mi-aș dori să-mi vezi lumina din gânduri,
Și să-mi scrii cu ea doar câteva rânduri,
Pagini de iubire să-mi așterni pe vise
Așa cum pe pernă ieri ți-au fost trimise,

 

Lumina din noi s-o amestecăm
Și în curcubeu să o preschimbăm,
Să ne colorăm cel mai frumos trai,
Să simțim că suntem călători prin Rai!

 

Vorbele cântate să le prinzi din zbor
Și să mi le-ntorci pline de amor,
Simfonia vieții să ne-o ascultăm
Și la braț prin lume-ncântați să intrăm…

 

Ca doi prinți din basme să ne ducem traiul,
Și un bun tovarăș să ne fie naiul,
Să cântăm lumina și vorbele toate
Iubindu-ne-ntruna pe zi și pe noapte!

 

 

NUCUL MEU

Prin nucul ce străjer la poartă
A stat atâția zeci de ani,
Astăzi doar vântul mai dă roată,
În suflet simt c-am bolovani…

 

Azi bietul nuc trage să moară,
Coroana îi este uscată,
Inima-ncepe să mă doară,
De plâns și fața mi-e umflată!

 

Vântul îi mișcă crengile
Care trosnesc mereu a jale,
Topitu-i-s-au frunzele,
La umbra lui nu mai am cale…

 

De mic copil m-a mângâiat,
Mi-a dat iubire și răcoare
Azi însă-i mort și-nsingurat
Și e tot mai uscat de soare,

 

Curând va fi tăiat de-o drujbă
Și-n lemne de foc transformat,
Voi sta în lacrimi lângă sobă
Să-mi încălzesc trupu-nghețat…

 

Așa cum și-a dăruit viața
La fel și moartea ne-o va da
Da-n locul lui va sta speranța
Ce-o răsări din nuca sa,

 

Acolo în pământ am pus
O nucă din alți ani păstrată,
Parc-am știut că-i vine-apus
Nucului meu de altădată…

 

Din al lui suflet s-o-nălța
Un pom, din ce în ce mai mare,
Prin el viața va tresălta
Și-n veci va fi biruitoare!

La mulți ani, de Ziua Pământului!

 

 

VÂNT ȘI SOARE

Vine, din norul ăstei vremi,
Un vânt prea rece și nervos,
Ai vrea de el să nu te temi,
Să iei din viață ce-i frumos…

 

Și îi fac vântului cu mâna
Și îi zâmbesc cu indulgență
Deși mi-a stricat săptămâna
Eu zilnic îi acord clemență!

 

Continue reading „Florentina SAVU: Simfonia vieții (versuri)”