Categorie: Poezie

Marian P. BELCIUG: JOCUL DE HANDBAL 

Foștilor mei colegi de echipă de la Universitatea București și în amintirea antrenorului Eugen Trofin, adversarilor noștri din anii de glorie ai handbalului românesc și celor care iubesc jocul de handbal

.

Intrăm în sală…, calc apăsat podeaua de sub mine,

făcându-i culcuș senzorial în ființa mea, 

declarându-i respectul care i se cuvine,

căci detenta și pașii-mi laterali depind de ea.

.

Ne adunăm în cerc, împletindu-ne brațele lungi

peste umerii tari, marcați cu responsabilitate, 

declarând obiectivele noastre îndelungi,

afirmând respect și integritate.

.

Suntem în apărare…, îmi ascut ochii, fibra trupului

la dansul nebunesc, traiectoria, direcția subită 

pe care mingea, curtată de toți, fidelă ritmului, 

le demonstrează în aer, pe podea, în mâinile prin care trece grăbită.

.

Adversarul ne-amenință poarta prin toate căile, 

dar…, în final, aruncă în bară — demoniac!

Ajungând gâfâind, năucă în mâinile mele,

mingea îmi cere să fugim pe contraatac.

.

Podeaua dă energie tendoanelor mele dogorite,

mintea-mi, ochii, caută iute o cale de pătrundere

prin care trupu-mi încordat în unghiuri grăbite 

să paseze în față cu răspundere.

Ne așezăm în atac — grăbit, calculat —

cu mințile șahist calibrate,

atenți la adversar,

la semicerc,

la portar;

cu momeala trupului balerin,

șiretenia încheieturii mâinii,

poziția autoritară a brațului împilător,

unghiul constant schimbător al piciorului,

coada ochiului versat cu jocul înșelător.

.

Magia paselor colegilor mei

de la extrema din apus la răsărit 

mi-a trimis pe semicercul apărat de zmei

un cadou râvnit — mingea,

cu care, înainte de sosire,

aveam un plan de împlinire 

absolut!

.

Cotul toiag al adversarului de lângă mine

bătu supărat în pometul obrazului meu, 

urându-mi ghinion în plutire

în spațiul care cere plonjeu.

Spre ghinionul adversarului frustrat, 

am marcat!

.

Otrava senzorială lăsată de toiag

se contopi cu bucuria golului înscris 

într-un dulce-amar pudrat cu adrenalină 

și-mi strecură o dorință și mai mare

de disciplină.

.

Handbal, tare ești dur!

dar tare ești bun pentru tinerețea noastră

și pentru cei din tribună, fără de care

dragostea pentru tine ar fi sihastră.

Dr. Marian P Belciug

Canada, February 24th, 2024

Al.Florin ŢENE: Citind gândurile lui Eminescu

Urcare în metafizic citind pe Eminescu

.

Era vremea viermilor de mătase şi frunze

dispăreau în implozii pe crengile zilei,

o luasem pe sub scoarţa pământului după muze

 trăind din ce pusese natura în cutia milei.

.

Din când în când îmi toceam coatele urcând

în rădăcini şi mai departe în crengi,

eram un miriapod viermuind în gând

şi-n frunzele unei păduri întregi.

.

Uneori mă strecuram în păsări şi-n zbor,

eram fluture vânat de cîntec şi culoare,

 câte odată mă cuprindea vâscoza unui dor

şi mă urcam prin rădăcini spre soare.

.

Oceanul de aer şi lumină m-a cuprins

precum apa unde peştii presimt furtuna,

când eu de scoarţa Terrei învins

mă simt fluture sau om , îmi e tot una…

.

Vibraţia iubirii de neam

                        Lui Eminescu

.

Şi tu cultivi iubiri de neam şi ţară,

au făcut-o moşii din mi de motive;

în marea sete a lor de primăvară

tânjind după Cuvinte definitive.

.

N-am avut șansa odată să te-ascult

Când sunetul vibra în poezia ta,

Istoria se-ntrupa în lumina din cult,

Iar fiecare cuvânt devenea o stea.

.

Aduci de dincolo de ceaţă străbunii,

Şi versul ne urcă-n clipe însorite

De parcă ies părinţii sub razele lunii

Să te asculte de sub crucile-nverzite.

.

Din poezia ta parcă ies izvoare

Ce susură cuvinte de înţeles,

Eu te citesc şi parcă o cărare

Se deschide spre cuvântul ales.

.

Dar câte voi avea pe-un rest de soare,

La poezia ta m-aş prinde rob total

Şi nicio bucurie n-aş avea mai mare

Când te citesc în linişte pe mal.

.

Văd la tine cum vibrează iubirea-

Virtute întrupată din lut şi soare.

De-ar fi s-aleg din noi dumnezeirea

Aş alege Poezia ta citită cu ardoare.

.

La un veac după Eminescu

.

După ce Dumnezeu a sfinţit lucrarea Lui

Cuvântul în tine a căpătat mişcare

A ochilor ce dau de ştire în ziua nimănui

Spre a înţelege noua-ntruchipare.

.

In această zi ai împărţit bucăţi din tine,

Poeme să le-nţelegem în ceas de mântuire,

Ajutorul pătrunderii în măduva timpului ce vine,

A leoaicei cu ochii verzi eliberată de iubire.

.

O mie de ani într-o singură zi

Proclamă un ceas fără eroare,

In duminica de suflet te-aştept să vii

Poemul să-l citeşti întruchipat din mare.

.

Prilej universal de a ne cunoaşte,

De a întoarce cuvântul înapoi,

În mielul  de la Ipotești ce tăcerea o paşte,

Aşa cum va fi în Ziua de Apoi.

.

Lângă statuia lui Eminescu – jurnalistul

.

Tu vii din locul de mai sus

Eu sunt născut sub deal cu vii

Ne-am întâlnit sub crucea lui Isus;

Răgaz de-o viaţă, răgaz de poezii.

.

Mereu uniţi pe frontul vieţii-

Lupte mari pentru victorii mici…

Tânjesc la dezbaterile pieţii

Cu idei-cărări de licurici.

.

Războiul acesta de un veac

Se vede c-a ţinut o viaţă;

Doresc la statuia ta să tac

Într-o luptă de idei în piaţă.

Al.Florin ŢENE

Marian P BELCIUG: Când treci pragul tragediei

Nu ești total optimist în privința vieții 

Căci știi că există răul – moral, metafizic, natural

Nu ești total pesimist în privința vieții 

Căci știi că există frumusețea și binele este real

.

Dar când ești lovit năprasnic de tragedie

Maturitatea ta legată de viață nu ajunge

Căci otrava rănii dă anxietății drojdie

Iar puterea-ți de a face față vieții se frânge 

.

Când sănătatea trupului în care exiști se năruie   

Când iubirea vieții tale este înghițită de trădare 

Când greutatea poverii pe care o porți te biruie

Când agonia tristeții nu are asemănare 

.

Când ești părăsit și-n competiția vieții toți te înving 

Când chinga durerii sufletești este terminală 

Când nu poți privi lumina și ochii speranței se sting        

Când eșecul îți revendică identitatea personală 

.

Caută cu atenție în viață și vei găsi 

Cel puțin o persoană în lume care te iubește

Căreia îi pasă de tine, nu te va părăsi 

Și-a cărei dragoste de răul lumii te ocrotește!

.

Și apoi, caută în sertarul cu nestemate de viață

Unde încă este ceva la care poți să privești înainte! 

Căci știind că cineva te iubește și ai la ce privi în față 

Este îndeajuns să te ridici din cenușa fierbinte.

.

Dr. Marian P Belciug, Canada, 17.01.2024

Al Florin ȚENE: Dor de Oltenia mea

Mă mai întorc uneori unde la naștere

am respirat prima bulă de aer curat

și Oltul scapără lumini pe coame de dealuri

pe când îmi adun amintiri pe urmele  din sat,

iar frunzele toamnei se bronzează pe maluri.

.

Stau la umbra nucului de mult tăiat meditând

și aud țăranul săpându-și bordeiul

mă arde tristețea istoriei din gând

știind că vremurile au fost iuți ca ardeiul

și că în anul acesta n-a mai înflorit teiul.

.

Doamne, îmi este pielea tăbăcită de soare

de vânturi și arșițe de pe lângă Jiu

chiar dacă mă mai întorc pe-o câte-o cărare

mă salută Jianu cu hangerul într-un târziu

haiducul furându-mi creionul să nu mai scriu.

,

Aud piatra cioplindu-se singură văzându-l pe Brâncuși

și stâlpul prispei înălțându-se-n coloană

pe când câmpia deal se face în urcuși,

iar istoria evadează dintr-o consoană

și vremea o veghează Ecaterina c-un cartuși.

.

Mă odihnesc uneori la umbra viței de vie

Și sug la sânul unui strugure must pelin

De amețește clipa pe-o pagină de poezie

Când îl ascult pe Gib venit pe-un cer senin

Să-mi zică de Rusoaica fermecată de Răgălie.

.

Mi-e dor Doamne de un dor de dor

Să mă întorc nici eu nu știu unde

Mi s-a încurcat în tâmple o pană de cocor

De-mi sunt gândurile înalte și rotunde

Să mă întorc, nici eu nu știu, în zbor

Și unde?

Al.Florin Țene

Marian P. BELCIUG: Dacă vrei să fii iubit de lume

Dacă vrei să fii iubit de lume,

trebuie să iubești libertatea morală

totală,

să-ți placă experimentul social

care pune pe piedestal

înțelepciunea pubertății,

egocentrismul adolescent,

gândirea indecentă,

lipsa de efort, de talent.

.

Dacă vrei să fii iubit de lume,

trebuie să-ţi placă frivolitatea, ipocrizia, minciuna,

să arăți înțelegere pentru omul care iubește lenea,

să te ferești să dai sfat care cere autoexaminare

şi care pe omul leneș, frivol, mândru, necinstit

îl doare.

.

Dacă vrei să fii iubit de lume –

şi vei avea vreodată ceva de criticat –

scuză-te îndelungat,

blamează-te pe tine,

arată ca nu este nimic serios

în faptul odios

care cere să fie înfierat

și din cauza căruia morala socială,

încrederea în om,

au decedat.

.

Iar dacă inima ta nu te lasă

şi nu poți trece cu vederea

minciuna, ipocrizia, frivolitatea, decăderea

şi aduci oamenilor aminte

de judecata morală,

respectul față de om,

compasiunea socială,

atunci trebuie să fii mulțumit

că vei rămâne neobservat

şi nu vei fi niciodată invitat

să guști din tortul popularității,

al adunărilor oficiale,

hedoniei materiale,

care aduc lumea împreună

şi o duc de râpă.

Autor: dr. Marian P. Belciug, Canada

Al.Florin ȚENE: Lumină pentru Mama

În fiecare zi îţi aprind din inimă lumina,

Lumânare, mamă, pentru sufletu-ţi umil,

De am greşit, îmi port şi-acuma vina

furnicilor strivite sub călcâiul de copil.

.

Îmi port crucea plecării mele din sat,

Alergând după fluturi sub cerul depărtării,

Iar dacă, uneori, am căzut în  păcat,

 Îţi cer iertare, mamă, la ceasul înserării.

.

Îmi aprinzi zorii luminii ce n-o vezi,

Eu, lumânării zilei mă închin sfios,

De Sus, ştiu, tu prin lume mă urmezi

Şi mă-ndrepţi cu sfaturi când fac ceva pe dos.

.

Iubire şi cald era mamă lângă tine

În universul casei în amintire rămas,

Dar o chemare încolţea, pe-atunci, în mine,

Destinul îmi pregătise-un Pegas…

.

De-atunci colind prin păduri înşelătoare

Tezaur de invidie, ură şi venin.

Am mai venit la casa albastră pe-o cărare

Iar tu în ochi aveai lumină mai puţin.

.

Aşteptai tăcută cu fruntea de fereastră

Aveai în ochi aşchii de întuneric

Iar gându-ţi trimis spre mine-pasăre măiastră

Doar el mă cuprindea în mieziul sferic.

.

O iubire de tine îmi intră-n sânge, mamă,

Cu ghiocei, muşcate şi miros de pelin,

Dojana-ţi blândă aş lua-o acum în seamă

Şi m-aş întoarce acasă pe urme de senin.

.

Un dor îmi coboară în inimă de casă

De truda tatei, a ta şi de înserate mângâieri,

Însă urma voastră de aer rămasă

Când o ating se preface-n ieri

.

În fiecare zi îţi aprind din inmă lumina,

Lumânare, mamă, pentru sufletu-ţi umil,

De am greşit, îmi port şi-acuma vina

Furnicilor strivite sub călcâiul de copil.

Al.Florin ŢENE

Marian P BELCIUG: Condamnarea bivolului

Fabula lui George Topîrceanu, „Bivolul și coțofana”,

A fost scoasă din manualul școlar cu voci răstite, 

Căci recompensa bivolului pentru ce făcea cucoana

Era minimă, comparativ cu efortul păsării asuprite

Că bivolul puternic, cu statut social impunător, 

Exploata nemilos pasărea corvidă

Că dădea un exemplu uman dezgustător 

Încurajând o relație economică perfidă

.

Impulsionat de decizia comisiei școlare

Cățelul a intentat și el bivolului proces

Că refuzul bourului de-a-l accepta în spinare

A fost un gest discriminator – de neînțeles,

Că epitetetul „potaie” i-a adus defăimare 

Că dauna morală este colosal de mare.

.

Tribunalul Regnului Animal pentru Drepturi și Egalitate

A admis acuzațiile cățelului în regim de urgență 

A analizat argumentele cu meticulozitate

Și plin de entuziasm a dat un verdict fără clemență –

și anume:

Bivolul este vinovat sub toate punctele din acuzare, 

A demonstrat abuz, duritate, toxicitate masculină, 

Iar prin refuzul de a nu-l duce pe cățel în spinare

A comis discriminare deplină –

pedeapsa fiind:

Reeducare urgentă prin curs de justiție și echitate

Urmat de un proces public de căință 

Concomitent cu ștergerea din arhivele falsificate

A înscrierilor că bivolul este animal de folosință.

Și-apoi exilarea condamnatului în câmpia dezolantă 

Pentru un timp de singurătate și autoblamare, 

Iar reintegrarea în societate să fie aprobată 

Numai după sterilizare!

Iar autorul fabulei,

care se-ascunde în istoria 

literaturii,  

când va fi găsit,  

să fie adus în piața publică

și ponegrit!

Autor: dr. Marian P Belciug, Canada

Marian P BELCIUG: Moartea diamantului

Ultima lacrimă din cer a căzut pe Pământ direcționar 

Izbind ca trăsnetul diamantul râvnit de lumea aleasă 

Despicând în două cristalul de carbon milenar

Dezvăluind lumii istoria lui spinoasă:

scos din noroi cu mâinile goale,

șlefuit în Antwerp, în proporții ideale,

evaluat la Londra, vândut în Singapore,

Făcut cadou într-un palat din Bangalore.

.

Despicat, sângerând de moarte, în șoaptă 

Diamantul, în puritatea-i fără ascundere,

A cerut lacrimii divine ca jumătatea dreaptă 

Să fie pusă în Muzeul Afacerilor Fară Răspundere –

unde plăcerea

nu vorbește cu durerea,

bogăția

sfidează sărăcia,

nedreptatea 

ia în derâdere cinstea,

înavuțirea

nu-și găsește fericirea.

.

Jumătatea stângă, șopti diamantul pe moarte,

Să fie dat pentru copilul cu picioarele goale, 

Fără părinți, abandonat de societate,

Care l-a scos din sedimentele vechi fluviale.

Jumătatea aceasta, din partea inimii mele,

Va fi de ajuns copilului pentru hrană,

Să învețe să citească, să-și scrie numele

Să devină persoană. 

.

Copleșită de abuzul de exploatare

Săvârșit de omul care legii nu-i cunoaște cuvântul 

Lacrima s-a prăbușit de întristare 

Și-a plâns de a înecat Pământul –

și împreună cu el –

profitul,

făcut la negru,

nenorocitul!

Autor: dr. Marian P Belciug, Canada

Marian P BELCIUG: Recviemul omului deștept 

Oamenii deștepți erau subiect de conversație la bere,

Printre amicii din schița lui Caragiale, persoane intrigante,

Dar nu inteligența lăudată a oamenilor deștepți la vedere

Face subiectul acestei poezii extravagante

.

Este vorba de inteligența născută din cunoaștere,

exersarea îndelungată a cortexului cerebral,

gândire, analiza critică a textelor literare,

explorarea semanticii și adevărului fundamental

.

Din efortul de focalizare a atenției și divizare,

raționamentul deductiv, simboluri matematice,

abstractizarea proprietăților fenomenelor înconjurătoare,

sporirea fluenței verbale și memoriei semantice

.

Din examinarea cerințelor etice și morale,

evaluarea critică a comportamentului social,

exersarea voinței și puterii de amânare,

efortul de autocunoaștere – un atribut esențial

.

Din controlul impulsivității în gândire și exprimare,

conștientizarea impactului tău asupra celor din jur,

cunoașterea respectului și nuanțarea lui în utilizare,

analiza critică a evenimentelor când lucrurile nu merg șnur

. 

Dar mai ales este vorba de inteligența născută din înțelepciune,

din ceea ce Creatorul tău îți dezvăluie,

din cunoașterea așteptărilor Lui față de tine

fără de care totul în viață se năruie 

.

Numai atunci, când efortul acesta va fi terminat

Va deceda omul deștept, hilar,           

Darul inteligenței tale va fi respectat,

Iar tu vei fi declarat om inteligent și moral.

.

Autor: dr. Marian P Belciug, Canada

Al. Florin ŢENE: Au înflorit nucii de Sfântul Gheorghe

Aleargă primăvara desculţă prin sat

Şi stele au căzut în nucii grădinii

Dimineaţa nu s-au mai stins, n-au mai plecat

Au rămas ochiuri de izvoare la rădăcina luminii.

.

În apele lor închegate, tremurând în cupe de muguri

Se zămislea rodul de sevă, răcoare…

Luminau crengile ca nişte ruguri

Şi raze picurau, uimite de soare.

.

O, stelele pe punţile nucilor au căzut

Cu hlamidele lor muiate în lumină

Şi nu s-au pierdut,

Au rămas inimi pe vechea tulpină.

.

Păsările odihnindu-şi zborul înalţă un tril

Pe crengile nucilor la concert au venit şi cucii

E sfârşitul nopţilor zgribulite de april…

…Era noaptea Sfântului Gheorghe și înfloriseră nucii.

Al. Florin Țene