Cenaclul literar “Radu Stanca” de la „Centrul de Vârstnici nr.2” din Cluj-Napoca desfășurat în 8 ianuarie a anului 2020 a avut ca temă: „Eminescu, cizelator al limbii române și rolul bisericii în realizarea Unirii”.
Ședința a fost deschisă de președintele cenaclului literar, scriitorul AL.FLORIN ŢENE care după anunțarea temei a dat cuvântul scriitoarei LUCIA-ELENA LOCUSTEANU care în debut a specificat calendarul lunii ianuarie, personalitățile remarcabile care s-au născut în această lună și evenimentele deosebite care au avut loc. Au fost menționați:scriitorul-Ioan Băieșu, dramaturgul-Ion Luca Caragiale cu „O scrisoare pierdută”, scriitorul Emil Gârleanu, scriitorul Petre Ispirescu și capodopera speciei literare epopeea: „Țiganiada” cu cele două idei importante sugerate: că toți ne naștem egali și că un stat ar trebui să aibă conducători intelectuali.
Apoi doamna profesoară a trecut la tema propriu-zisă despre inegalabilul Mihai Eminescu, lumina literaturii române, oprindu-se și la activitatea sa de poet dar și la cea de gazetar. Este de remarcat felul în care Eminescu a dat frumusețe limbii române având acea coloană vertebrală ca ziarist dar și ca om. Arta adevărată pune pe primul plan calitatea, emoția care pleacă dintr-o trăire adevărată, a spus dânsa. Eminescu cizelează limba, ceea ce o afirmă în arta sa poetică: „Icoană și privaz”:
« Voit-am a mea limbă să fie ca un râu
D-eternă mângâiere… și blând să fie cântu-i.”
Tot Eminescu menționează că poetul trebuie să fie al veacului copil, să aibă inocență, frumusețe, acuratețe a exprimării adevărului și trebuie să fie în acord cu trăirile veacului său.
În creația sa Eminescu are trei etape-când se inspiră din creația folclorică
-maturitatea și
-genialitatea
În fiecare etapă Eminescu are artele lui poetice. În prima etapă el afirmă că numai poetul trece peste nemărginirea timpului. În „Epigonii” în prima strofă el definește arta ca un lucru sacru, ca o lumină, un belșug, o frumusețe și specifică rolul și menirea poetului de a cizela limba şi a o duce la perfecțiune. „Scrisoarea a II-a” este arta poetică care îl prefigurează pe Bacovia. În a treia etapă a genialității, arta poetică e clară, el afirmând că multe flori sunt în lume dar puține o să poarte rod, în poezia „Criticilor mei”.
« Multe flori sunt, dar puține
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieții,
Dar se scutur multe moarte ».
Eminescu este un poet fără egal. El s-a aplecat asupra naturii, a răspuns chemării naturii care este ființa sa, sufletul său.
Cel mai important pentru Eminescu este condiția omului de geniu care niciodată nu va putea fi înțeles de omul de rând. Poezia „Floare albastră” anticipează „Luceafărul”. Iubirea la Eminescu este sentimentul suprem care cuprinde nu numai iubirea pentru ființa iubită dar și pentru pământul țării, iubirea de limbă și neam pentru care a știut să se jertfească și să-și accepte acest destin tragic, afirmă doamna profesoară Lucia-Elena Locusteanu.
Domnia sa, în primul său volum „Lecturi subiective” i-a închinat lui Eminescu o întreagă carte. Eminescu este o icoană a vieții așa cum Brâncuși este pentru sculptură iar Enescu și Ciprian Porumbescu pentru muzică.
A urmat un scurt recital de poezie din Eminescu. Au recitat doamna Cristina Marian și doamna profesoară Maria Dulcă, care a venit pentru prima dată la cenaclu. Interesantă a fost ideea doamnei profesoare Maria Dulcă care a citit o poezie asemănătoare poeziilor lui Eminescu pentru ca noi să recunoaștem autorul, fiind vorba de poezia „Vis și cântare” a poetului Al. Philippide. Domnia sa a adus un omagiu unei alte personalități de mare complexitate care a plecat de curând dintre noi, din care a recitat o poezie, pe care desigur noi nu am recunoscut-o, fiind vorba de o poezie a scriitorului și poetului Valeriu Anania.
Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română cu sediul la Chișinău, a sărbătorit la București, Unirea Principatelor Române 24 ianuarie 2018, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, în calitate de organizație unionistă din cadrul Alianței pentru Centenarul Marii Uniri, a contribuit cu forțe mici, la crearea unei atmosfere de frățească sărbătoare la București, cu reprezentanți ai diverselor zone românești, inclusiv a Basarabiei.
